[et_pb_section fb_built=”1″ fullwidth=”on” _builder_version=”4.9.1″ _module_preset=”default”][et_pb_fullwidth_header title=”@ET-DC@eyJkeW5hbWljIjp0cnVlLCJjb250ZW50IjoicG9zdF90aXRsZSIsInNldHRpbmdzIjp7ImJlZm9yZSI6IiIsImFmdGVyIjoiIn19@” text_orientation=”center” header_scroll_down=”on” scroll_down_icon_size=”40px” _builder_version=”4.9.2″ _dynamic_attributes=”title” _module_preset=”default” content_line_height=”2em”]<\/p>\n
„\u00ce\u0163i povestesc despre soarta mea, pentru c\u0103, <\/i><\/span>prin soarta mea, vezi \u015fi soarta altora.”<\/i><\/span><\/p>\n [\/et_pb_fullwidth_header][\/et_pb_section][et_pb_section fb_built=”1″ _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” custom_padding=”0px||0px||false|false”][et_pb_row _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” max_width=”80%” module_alignment=”center” custom_padding=”10px||10px||true|false”][et_pb_column type=”4_4″ _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default”][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” link_font=”||||on||||” link_text_color=”#000000″ link_font_size=”17px” link_text_color__hover_enabled=”on|hover” link_text_color__hover=”#0A4DA3″]Home<\/a> > Testimonies<\/a> > Oral history<\/a>[\/et_pb_text][\/et_pb_column][\/et_pb_row][\/et_pb_section][et_pb_section fb_built=”1″ _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” custom_padding=”0px||||false|false”][et_pb_row _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” max_width=”80%”][et_pb_column type=”4_4″ _builder_version=”4.9.0″ _module_preset=”default”][et_pb_gallery gallery_ids=”1932″ hover_overlay_color=”rgba(10,77,163,0.6)” _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” title_font=”||||||||” pagination_font=”|600|||||||” pagination_text_color=”#0A4DA3″ title_text_color__hover_enabled=”on|hover” title_text_color__hover=”#0A4DA3″][\/et_pb_gallery][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”]<\/p>\n I-am cunoscut pe Tomi \u015fi pe Rolla cu ocazia reuniunii timi\u015forenilor din mai 2011, la Haifa. Tomi, decanul comitetului de organizare, d\u0103dea sfaturi \u015fi \u00eemp\u0103ciuia cu discre\u0163ie; Rolla, din penumbr\u0103, \u00eesi spunea cu vioiciune p\u0103rerea. Un an mai t\u00e2rziu am petrecut c\u00e2teva zile \u00eempreun\u0103 cu ei, \u00een apartamentul lor din Haifa. Diminea\u0163a, Tomi consult\u0103 \u015ftirile pe internet, de la BBC la New York Times \u015fi Haaretz, apoi, la micul dejun, \u00eei raporteaz\u0103 Rollei esen\u0163ialul. Se cunoscuser\u0103 la un concert, la Timi\u015foara, au descoperit c\u0103 au multe s\u0103-\u015fi spun\u0103, iar dup\u0103 65 de ani de c\u0103snicie fericit\u0103 subiectele de conversa\u0163ie nu au secat.<\/i><\/span><\/p>\n Ne retragem \u00een biroul mic, cu fotografii de familie pe perete, care \u00eei evoc\u0103 pe cei ce nu mai sunt \u015fi afirm\u0103 prezen\u0163a nepo\u0163ilor \u015fi a primei str\u0103nepoate. Cu vocea molcom\u0103 \u015fi domoal\u0103, Tomi descrie, analizeaz\u0103 \u015fi pune \u00een scen\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103ri de demult, cu acuitate, inteligen\u0163\u0103 \u015fi umor, prin prisma \u00een\u0163eleptului care a v\u0103zut \u015fi a \u00een\u0163eles multe.<\/i><\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n Am s\u0103-\u0163i fac autobiografia mea, \u00een principal din perspectiva apartenen\u0163ei mele la evreitate. M-am n\u0103scut \u00een 1925, la Timi\u015foara, \u00een aceea\u015fi cas\u0103 \u00een care s-a n\u0103scut, \u00een 1917, fratele meu, Ioan: el, ca cet\u0103\u0163ean maghiar, iar eu, ca cet\u0103\u0163ean rom\u00e2n. \u00centre timp, Timi\u015foara trecuse din Austro-Ungaria \u00een Rom\u00e2nia.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n Un copil evreu \u00een anii 1930-1940<\/b><\/span><\/p>\n P\u0103rin\u0163ii mei m-au \u00eenscris \u00een \u015fcoala primar\u0103 israelit\u0103 din Iosefin, unde director era r\u0103posatul Fleischer, pe care poate l-ai \u015fi cunoscut, un om deosebit, la fel ca \u015fi so\u0163ia lui, care era \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare la clasa a treia. \u015ecoala era foarte bun\u0103; dar, c\u00e2nd era s\u0103 trec \u00een clasa a patra, ne-am mutat din locuin\u0163a din strada Ion Ghica \u00eentr-o locuin\u0163\u0103 pe strada Doja, care era prea departe de aceast\u0103 \u015fcoal\u0103. Atunci m-am \u00eenscris \u00een \u015fcoala primar\u0103 de stat, din Pia\u0163a Lahovari. Colegii erau rom\u00e2ni, maghiari, germani, de tot felul, reprezent\u00e2nd compozi\u0163ia etnic\u0103 de atunci, din Timi\u015foara. Profesorul Olaru, directorul \u015fcolii, era un om care a \u015ftiut s\u0103 men\u0163in\u0103 un bun echilibru \u015fi o atmosfer\u0103 pl\u0103cut\u0103.<\/span><\/p>\n De abia c\u00e2nd am mers la liceul de stat Loga, am \u00eenceput s\u0103 fiu tratat altfel de elevi, dar mai ales de unii dintre profesori. La \u00eenceput nu \u00een\u0163elegeam motivul, dar \u00eencet-\u00eencet mi-am dat seama c\u0103 profesorul de limba rom\u00e2n\u0103 avea o purtare antisemit\u0103, pe urm\u0103 c\u0103 profesoara de botanic\u0103-zoologie era net antisemit\u0103, dup\u0103 aceea a devenit evident c\u0103 profesorul de caligrafie-desen era antisemit, la fel, profesorul de istorie-geografie. Vorbeau cu noi, cu elevii evrei, cu o anumit\u0103 rezerv\u0103 \u015fi ne d\u0103deau note mai slabe dec\u00e2t meritam. Profesorul de istorie-geografie nu i-a dat niciodat\u0103 unui evreu o not\u0103 mai mare de opt. Asta era \u00een anii 1936-1938. <\/i>Eram patru sau cinci evrei \u00eentr-o clas\u0103 de patruzeci de elevi, cam zece la sut\u0103, at\u00e2t c\u00e2t era propor\u0163ia popula\u0163iei evreie\u015fti \u00een Timi\u015foara. A devenit \u015fi mai clar \u00een 1938, c\u00e2nd a ajuns la putere guvernul Goga-Cuza, un guvern antisemit. Primar al ora\u015fului Timi\u015foara a fost numit atunci profesorul nostru de istorie-geografie, un membru important \u00een partidul Goga-Cuza. Nu m-am mai mirat (r\u00e2de<\/i>) c\u0103 era antisemit, nici de cum s-a purtat cu noi.<\/span><\/p>\n<\/blockquote>\n [\/et_pb_text][\/et_pb_column][\/et_pb_row][et_pb_row _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” max_width=”80%” custom_padding=”0px||0px||false|false”][et_pb_column type=”4_4″ _builder_version=”4.9.1″ _module_preset=”default”][et_pb_text _builder_version=”4.9.1″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”][\/et_pb_text][et_pb_gallery gallery_ids=”1933″ fullwidth=”on” _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” title_font=”||||||||” pagination_font=”|600|||||||” pagination_text_color=”#0A4DA3″ custom_margin=”||0px||false|false” hover_enabled=”0″ title_text_color__hover_enabled=”on|hover” title_text_color__hover=”#0A4DA3″ sticky_enabled=”0″][\/et_pb_gallery][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”]<\/p>\n <\/i>1936. O fotografie simbolic\u0103: 3 b\u0103ie\u021bi la patinaj, Tomi Laszlo (st\u00e2nga) cu Heinzi (\u00een mijloc) \u015fi Feri. Heinzi devine elev la Liceul German Bana\u021bia \u015fi, sub influen\u021ba ideologiei naziste, rupe rela\u021biile cu prietenii evrei. Se \u00eenroleaza \u00een armata german\u0103 si cade pe front. Feri se \u00eembarc\u0103 \u00een 1944 pe vasul Mefkure spre Palestina. Vaporul este scufundat de un submarin german. Tomi a emigrat \u00een Israel.<\/em><\/span><\/p>\n [\/et_pb_text][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”]<\/p>\n Cum se comportau ceilal\u0163i elevi fa\u0163\u0103 de voi?<\/i><\/span><\/p>\n <\/p>\n Depindea de educa\u0163ia pe care au primit-o acas\u0103. C\u00e2\u0163iva \u015fi-au manifestat antisemitismul, dar nu \u00een mod violent. Unii erau indiferen\u0163i, mul\u0163i erau de-a dreptul prieteno\u015fi. Noi ne-am creat un grup din ce \u00een ce mai mare de elevi prieteno\u015fi. Aceast\u0103 prietenie a fost oarecum \u015fi interesat\u0103, pentru c\u0103 noi eram elevi buni \u015fi aveau interesul s\u0103 colaboreze cu noi, pentru c\u0103 noi \u00eei ajutam. Interesant este c\u0103 atmosfera s-a \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it, notele la fel. Am devenit premiant \u015fi am fost primul la admiterea din clasa a patra \u00een a cincea. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103, Rom\u00e2nia a trecut de la un guvern a\u015fa-numit democratic-liberal la unul dictatorial. Dar dictatura regelui Carol nu a fost o dictatur\u0103 antisemit\u0103, a\u015fa c\u0103 legisla\u0163ia antisemit\u0103 introdus\u0103 de guvernul Goga-Cuza a fost anulat\u0103 imediat dup\u0103 demiterea acestui guvern. Ca urmare, antisemitismul a sc\u0103zut \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, rela\u0163iile cu ceilal\u0163i elevi s-au normalizat. Schimbarea politic\u0103 a avut o asemenea influen\u0163\u0103 \u00eenc\u00e2t, de exemplu, profesorul de desen \u015fi caligrafie a \u00eenceput s\u0103 m\u0103 prefere de-a dreptul. Eu desenam bine, scriam frumos \u015fi aveam \u00eentotdeauna zece la el. Deci nici atitudinea profesorilor nu a fost constant\u0103.<\/span><\/p>\n <\/p>\n A venit anul 1940 \u015fi m-am dus s\u0103 m\u0103 \u00eenscriu pentru clasa a cincea de liceu, foarte m\u00e2ndru c\u0103 am reu\u015fit primul la admitere. La secretariat mi s-a comunicat c\u0103 au primit ordin de la Ministerul \u00cenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului s\u0103 nu mai primeasc\u0103 elevi evrei \u00een \u015fcoal\u0103. \u00cen septembrie 1940 au ajuns la putere Antonescu \u015fi guvernul legionar. Una dintre primele lor legi a fost excluderea tuturor evreilor din toate institu\u0163iile de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt. Au urmat dispozi\u0163ii ca evreii s\u0103 fie exclu\u015fi din anumite profesiuni, iar \u00een altele s\u0103 fie treptat \u00eenlocui\u0163i. Fratele meu, care, \u00een var\u0103, primise licen\u0163a de avocat, nu a putut profesa avocatura \u015fi a trebuit s\u0103 devin\u0103 muncitor la o fabric\u0103, unde cu greu l-au acceptat, iar tat\u0103l meu, care era directorul unei mici \u00eentreprinderi comerciale, a trebuit s\u0103 \u00eempart\u0103 func\u0163ia cu un rom\u00e2n numit pentru rom\u00e2nizare \u015fi a primit, peste el, un controlor din partea legionarilor. Au urmat lovitur\u0103 dup\u0103 lovitur\u0103. Eu am fost dat afar\u0103 din \u015fcoal\u0103, dar norocul meu era c\u0103 \u00een Timi\u015foara exista Liceul Israelit. La secretariatul liceului Loga mi s-a spus amabil: \u201eLiceul Israelit func\u0163ioneaz\u0103 mai departe, poftim actele, te duci la ei\u201d. A\u015fa ne-am dus cu to\u0163ii la Liceul Israelit \u015fi am fost primi\u0163i cu mare c\u0103ldur\u0103. Acest liceu a fost pentru noi mult mai mult dec\u00e2t un liceu, a fost un c\u0103min cald, ceea ce nu pot s\u0103 uit.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Vreau s\u0103 amintesc ceva care m-a impresionat mult. \u00cen ziua aceea, am ie\u015fit \u00eempreun\u0103 cu doi-trei b\u0103ie\u0163i \u00een parcul de l\u00e2ng\u0103 liceu, ne-am a\u015fezat pe o banc\u0103, eram tri\u015fti. Deodat\u0103 s-au apropiat doi dintre vechii mei colegi, doi dintre cei care ne \u00eenjuraser\u0103 \u015fi ne provocaser\u0103 \u00een ultimii patru ani. Ne a\u015fteptam ca de abia acuma s\u0103 ne provoace, c\u0103 uite, au ajuns la putere \u015fi de acum \u00eenainte pot s\u0103 ne \u00eenjure \u00een public. Dar au venit la noi \u015fi ne-au spus: \u201eAm auzit ce s-a \u00eent\u00e2mplat, nu v\u0103 mai pute\u0163i \u00eenscrie \u00een \u015fcoala noastr\u0103. S\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 ne este ru\u015fine. Noi n-am vrut asta, noi nu ne-am g\u00e2ndit la asta. Ne pare r\u0103u de cum ne-am purtat p\u00e2n\u0103 acum! \u015ei s\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 noi suntem convin\u015fi c\u0103 nu va dura mult \u015fi o s\u0103 devenim din nou colegi.\u201d<\/span><\/p>\n <\/p>\n Emo\u0163ionant \u015fi surprinz\u0103tor pentru acele vremuri!<\/i><\/span><\/p>\n Un moment pe care nu am putut s\u0103-l uit. De aia \u00ee\u0163i \u015fi povestesc. Interesant este c\u0103 au avut dreptate, deoarece, patru ani mai t\u00e2rziu, m-am \u00eenscris la Politehnic\u0103 \u015fi m-am \u00eent\u00e2lnit cu o parte din fo\u015ftii colegi de liceu; iar cu unul am fost coleg la serviciu \u00eenc\u0103 mul\u0163i ani \u015fi \u00een rela\u0163ii foarte bune. Au fost tot felul de oameni, \u015fi mai r\u0103i \u015fi mai pu\u0163in r\u0103i.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Toleran\u0163a, \u00een Timi\u015foara, fusese la mod\u0103 fa\u0163\u0103 de evrei, fa\u0163\u0103 de protestan\u0163i \u015fi chiar \u015fi fa\u0163\u0103 de rom\u00e2ni. (R\u00e2de<\/i>) Glumesc. Timi\u015foara din copil\u0103ria mea \u015fi, \u00een mod special, cea de dinainte de 1934 era renumit\u0103 pentru toleran\u0163a reciproc\u0103. Du\u015fm\u0103niile au \u00eenceput odat\u0103 cu \u00eenfiin\u0163area Grupului Etnic German. Acesta a implementat du\u015fm\u0103nia care a ajuns la culme \u00een anii \u201940, c\u00e2nd s-a manifestat du\u015fm\u0103nos chiar \u015fi fa\u0163\u0103 de rom\u00e2ni.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Perioada Liceului Israelit a coincis cu o perioad\u0103 de legi antisemite, care veneau ca o grindin\u0103. Ne-au luat casele. Nu numai c\u0103 ne-au luat casa, dar ne-au \u015fi dat afar\u0103 din cas\u0103. Am fost obliga\u0163i s\u0103 ne mut\u0103m undeva, la marginea ora\u015fului. Norocul nostru c\u0103 am g\u0103sit o locuin\u0163\u0103 \u00een care am supravie\u0163uit, \u00een acei patru ani, \u00een condi\u0163ii civilizate. Ne-a costat bani, dar tata nu a fost dat afar\u0103 din \u00eentreprindere, c\u0103 au avut nevoie de el \u015fi pentru c\u0103 directorul secundar, care a fost numit al\u0103turi de el, a realizat c\u0103 merit\u0103 s\u0103 colaboreze cu tata \u015fi nu l-a \u00eempins s\u0103 plece. Dup\u0103 r\u0103zboi, tata l-a re\u0163inut ca angajat, drept recompens\u0103 pentru modul frumos \u00een care s-a purtat. Deci, ne-au dat afar\u0103 din locuin\u0163\u0103. Ne-au luat aparatele de radio. Ma\u015fin\u0103 n-am avut, dac\u0103 am fi avut, ar fi confiscat-o. Ne-au confiscat bicicletele. Ne-au luat tot ce-au putut. Au introdus o mul\u0163ime de impozite speciale pentru evrei. Pe urm\u0103 a venit munca obligatorie. Fratele meu a fost dus \u00een deta\u015fament de munc\u0103. Eu am sc\u0103pat, pentru c\u0103 nu aveam \u00eenc\u0103 optsprezece ani. Ni s-a interzis s\u0103 mergem la oper\u0103, la teatru, la cinematograf, \u00een toate localurile publice. Norocul nostru c\u0103 era un mic \u015ftrand care se chema Igiena<\/i>, unde aveam voie s\u0103 mergem. Evreimea se ducea la acest \u015ftrand, ast\u0103zi nu mai exist\u0103, era l\u00e2ng\u0103 Uzina Electric\u0103. Acolo am petrecut dou\u0103 vacan\u0163e de var\u0103.<\/span><\/p>\n <\/p>\n <\/span><\/p>\n Liceul Israelit a fost un c\u0103min cald \u015fi bun<\/b><\/span><\/p>\n Liceul Israelit a fost, \u0163i-am spus, un c\u0103min cald \u015fi bun, unde s-au \u00eent\u00e2lnit to\u0163i elevii da\u0163i afar\u0103 din diverse licee, \u00een general elevi buni. Profesorii erau excelen\u0163i, mul\u0163i dintre ei au fost profesori \u00een \u015fcolile de stat \u015fi era clar c\u0103 un profesor evreu era primit la un liceu de stat numai dac\u0103 era foarte bun. A\u015fa am avut parte de Frucht, care a fost \u00eenainte profesor la Liceul Piarist, de Marika Neumann, de la Liceul de Stat, o matematician\u0103 \u015fi o profesoar\u0103 cu totul deosebit\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 mul\u0163i al\u0163ii. Am vorbit despre ei \u00een textul meu \u00een amintirea profesorilor, scris cu ocazia \u00eent\u00e2lnirii clasei noastre, din 1995. Aveam un Cerc cultural care, \u00een acei ani, era centrul de cultur\u0103 pentru tot tineretul evreu. \u00cen fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103, veneau nu numai elevi din liceu, ci \u015fi fo\u015fti elevi, trei, patru, cinci genera\u0163ii de fo\u015fti elevi, pentru c\u0103 era singurul loc unde puteai s\u0103 discu\u0163i pe teme culturale. Din acest cerc au ie\u015fit oameni care au devenit personalit\u0103\u0163i \u00een cultura rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi maghiar\u0103, ca, de exemplu, regizorul Taub, scriitorii De\u00e1k Tam\u00e1s, Sz\u00e1sz J\u00e1nos, Bodor P\u00e1l, L\u00f6wy K\u00e1roly \u015fi al\u0163ii. Era un loc de manifestare \u015fi de preg\u0103tire cultural\u0103 de mare valoare \u00een momentele acelea grele. Se prezentau lucr\u0103ri originale, eseuri, povestiri, analize, se f\u0103cea muzic\u0103. Bernhard Rothenstein, ulterior profesor universitar de fizic\u0103 la Universitatea din Timi\u015foara, era una dintre stelele acestui cerc cultural, dar nu prin fizic\u0103 sau matematic\u0103. El ne declama din mari poe\u0163i germani \u015fi ne povestea despre diverse piese de teatru. Nu pot s\u0103 uit acei ani!<\/span><\/p>\n <\/p>\n \u00cen afar\u0103 de domni\u015foara Neumann \u015fi de dragul nostru Frucht, au mai fost oameni deosebi\u0163i, fiecare \u00een felul lui. Unul a fost profesorul Hauben. Se povestea c\u0103 e \u00eengrozitor de sever, dar s-a dovedit a fi un profesor excep\u0163ional. Un moment de neuitat pentru mine a fost c\u00e2nd ne-a spus: \u201eS\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 istoria nu const\u0103 numai din evenimente, b\u0103t\u0103lii \u015fi domnitori, istoria \u00eenseamn\u0103 \u015fi modul \u00een care au tr\u0103it oamenii. C\u0103r\u0163ile \u015fi lec\u0163iile de istorie de obicei neglijeaz\u0103 asta. Am citit o carte, spunea el, care vorbe\u015fte despre via\u0163a \u00een ora\u015ful din antichitate, \u00een ora\u015ful grec \u015fi roman.\u201d La care eu i-am spus: \u201eCartea se cheam\u0103 Cit\u00e9 antique<\/i> \u015fi a scris-o Fustel de Coulanges\u201d. El a fost entuziast: \u201eCum de ai citit cartea asta?!\u201d Alt profesor bun a fost Deznai care a devenit mai t\u00e2rziu profesor universitar la Cluj. Ne-a predat german\u0103 \u00een anii \u00een care limba german\u0103 era limba du\u015fmanului \u015fi a \u015ftiut s\u0103 o predea astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00een\u0163elegem frumuse\u0163ea limbii \u015fi a literaturii germane. N-a fost o treab\u0103 u\u015foar\u0103, normal, nu? Germana era limba du\u015fmanului. C\u00e2nd vedeai soldatul german pe strad\u0103, sim\u0163eai repulsie. C\u00e2nd vedeai revistele germane, aveai repulsie. Era normal, pentru c\u0103 s-au purtat a\u015fa de ur\u00e2t!<\/span><\/p>\n <\/p>\n Unul dintre profesori era un t\u00e2n\u0103r sub\u0163ire \u015fi simpatic, proasp\u0103t absolvent al seminarului rabinic din Budapesta. A predat religia \u00eentr-un mod original, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t religia, p\u00e2n\u0103 atunci ceva plictisitor \u015fi impus, prin el a devenit o pl\u0103cere. Era rabinul Neumann care pe atunci era \u00eencep\u0103tor, apoi a devenit prim-rabinul ora\u015fului.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n <\/p>\n Poveste\u015fte-mi despre rabinul Neumann, tat\u0103l meu.<\/i><\/span><\/p>\n Cu rabinul Neumann am r\u0103mas \u00een rela\u0163ii de prietenie \u015fi dup\u0103 r\u0103zboi, de\u015fi direc\u0163ia noastr\u0103 era cu totul diferit\u0103. Eu eram total \u201ev\u00e2ndut\u201d uzinei electrice \u015fi el era total \u201ev\u00e2ndut\u201d Comunit\u0103\u0163ii care era \u00een sc\u0103dere. Domeniile de activit\u0103\u0163i pentru evrei s-au restr\u00e2ns. Prima m\u0103sur\u0103 a fost interzicerea organiza\u0163iilor \u015fi activit\u0103\u0163ilor sioniste, mul\u0163i sioni\u015fti au fost \u00eenchi\u015fi. Singurul lucru care era tolerat era via\u0163a religioas\u0103 \u015fi rabinul Neumann a exploatat acest lucru. El a men\u0163inut via\u0163a evreiasc\u0103 prin serviciile divine din sinagog\u0103, prin cursuri de limb\u0103 \u015fi de istorie a evreilor. \u00cen acele vremuri, el a devenit o lumin\u0103 pentru evreimea din Timi\u015foara. A\u015fa a fost toat\u0103 via\u0163a lui. Toat\u0103 lumea l-a apreciat, chiar \u015fi cei ca mine, care nu erau credincio\u015fi. Mie \u00eemi pl\u0103cea linia lui, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 \u00eemi era simpatic ca om. Erau oameni care nu erau de acord cu el, pentru c\u0103 nu era destul de ortodox, ori c\u0103 era prea dispus la compromisuri fa\u0163\u0103 de regim. Dar nu avea \u00eencotro. To\u0163i capii de biserici au f\u0103cut compromisuri cu regimul. \u015fi au avut dreptate. Dac\u0103 nu f\u0103ceau, nu puteau realiza nici m\u0103car at\u00e2t c\u00e2t au realizat. A\u015fa au putut supravie\u0163ui comunit\u0103\u0163ile religioase. A fost un lucru de\u015ftept \u015fi util faptul c\u0103 rabinul Neumann a fost \u00een foarte bune rela\u0163ii cu ceilal\u0163i \u015fefi de biserici din Timi\u015foara; \u015fi eu l-am apreciat \u00een mod special \u015fi pentru asta. El avea grij\u0103 de toat\u0103 lumea. Am avut nevoie de pasc\u0103, am g\u0103sit pasc\u0103. Am avut nevoie de vin pentru Pesah, am g\u0103sit vin pentru Pesah. Pentru el nu era a\u015fa de important c\u0103 eu nu eram deosebit de credincios. Pentru mine religia era tradi\u0163ie, era amintire, dar nu era centrul vie\u0163ii mele.<\/span><\/p>\n <\/p>\n La un moment dat am ajuns la un \u201econflict\u201d personal cu tat\u0103l t\u0103u. Poate \u0163i-am mai povestit, dar \u0163i-o mai spun \u00eenc\u0103 o dat\u0103. Era ziua \u00een care m-am c\u0103s\u0103torit cu Rolla. \u015ei eu am f\u0103cut c\u0103s\u0103torie religioas\u0103, \u015fi el a f\u0103cut. Eu am f\u0103cut, pentru c\u0103 bunicul lui Rolla era rabinul micii Comunit\u0103\u0163i sefarde <\/i>\u00een Timi\u015foara, care avea un mic templu ceva mai mare dec\u00e2t camera asta. \u015ei, \u00een cinstea lui, a trebuit s\u0103 facem ceremonia la sinagog\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 c\u0103s\u0103toria la sfat. Am avut o mare adunare de tineret: fostul Zsidlic<\/i> \u015fi toat\u0103 societatea noastr\u0103 de atunci, din care o parte mai sunt \u015fi ast\u0103zi \u00een via\u0163\u0103. \u00cen aceea\u015fi zi era nunta rabinului Neumann la Singoga din Fabrik. Din cauza lui, cantorul de la templul din Fabrik, v\u0103rul lui tata, nu a putut veni la noi, pentru c\u0103 era nunta rabinului, cu care era \u015fi foarte bun prieten. Poate \u00eel \u0163ii minte, Weiss Jen\u00f6, foarte bun cantor.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Era 9 mai 1948.<\/span><\/p>\n Aveam aceea\u015fi dat\u0103 de c\u0103s\u0103torie \u015fi primii no\u015ftri copii s-au n\u0103scut foarte aproape unul de altul. Gabi, \u00een 11 decembrie 1950, \u015fi tu… (\u00een ianuarie 1949.<\/i>) Atunci e\u015fti cu un an mai mare dec\u00e2t Gabi.<\/span><\/p>\n <\/span>A\u015fa c\u0103 \u0103sta a fost \u201econflictul\u201d meu cu el.<\/span><\/p>\n <\/p>\n 1948. Nunta lui Tomi \u015fi Rolla \u00een sinagoga sefard\u0103 din cartierul Fabric, Timi\u015foara. La \u00eenceputul anilor 1950, comunitatea sefard\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenceteaz\u0103 activitatea, iar sinagoga este \u00eenchis\u0103. \u00cen anii 2000, cl\u0103direa a fost transformat\u0103 \u00eentr-o biseric\u0103 adventist\u0103. (n.n.)<\/span><\/p>\n <\/p>\n <\/span><\/p>\n Situa\u0163ia, \u00een timpul r\u0103zboiului, a devenit din ce \u00een ce mai grea. C\u00e2nd am \u00eemplinit optsprezece ani, \u00een decembrie 1943, am fost mobilizat la munc\u0103. Norocul nostru era c\u0103 cei care nu \u00eempliniser\u0103 nou\u0103sprezece ani erau repartiza\u0163i \u00een deta\u015famente locale, deci puteam locui acas\u0103. Programul era de nou\u0103 ore de lucru pe zi. Dac\u0103 ne prezentam la 5 diminea\u0163a, 5 plus 9 e 14, dup\u0103-amiaza o aveam liber\u0103. Liceul a organizat cursurile pentru clasele superioare \u00een orele de dup\u0103-amiaz\u0103, de la dou\u0103 la \u015fapte. Ajungeam cu \u00eent\u00e2rziere, dar ajungeam. \u015ei-a\u015fa r\u0103m\u00e2neam p\u00e2n\u0103 seara la liceu… Profesorii, bine\u00een\u0163eles c\u0103 nu ne luau a\u015fa de strict. Dac\u0103 \u00eent\u00e2rziam, ziceau: \u201eBine c\u0103 ai venit m\u0103car acum\u201d. \u015ecoala a fost flexibil\u0103, ne-a ajutat, ne-a dat material, ne-a dat c\u0103r\u0163i. Evident, prima or\u0103 am pierdut-o aproape cu to\u0163ii. Ne-au ajutat s\u0103 o recuper\u0103m \u015fi am reu\u015fit s\u0103 \u00eencheiem clasa a opta, bine\u00een\u0163eles f\u0103r\u0103 bacalaureat, c\u0103 pentru noi nu s-a f\u0103cut comisie de bacalaureat, iar \u015fcoala nu avea autoriza\u0163ia s\u0103 emit\u0103 niciun document oficial.<\/span><\/p>\n <\/p>\n <\/span><\/p>\n Anii 1943-1944: munc\u0103 for\u0163at\u0103 \u015fi bombardamente<\/b><\/span><\/p>\n 1943-1944 au fost anii deta\u015famentului de munc\u0103, munc\u0103 grea, munc\u0103 de hamal, de zidar… \u00cen iarn\u0103 am lucrat \u00een calitate de fochist la centrala de \u00eenc\u0103lzire a prefecturii, unde aduceam c\u0103rbune din curte \u015fi scoteam zgura din cazan. \u00ce\u0163i dai seama ce munc\u0103 era, dar am f\u0103cut-o bucuros, c\u0103 am r\u0103mas acas\u0103, chiar dac\u0103 trebuia s\u0103 m\u0103 scol diminea\u0163a la patru, ca la ora cinci s\u0103 aprind focul. Situa\u0163ia, \u00eentre timp, s-a tot \u00eenr\u0103ut\u0103\u0163it; dar lucrul de care ne-a fost cel mai mult team\u0103, deportarea, nu s-a produs. Nu mai aveam radio, unii dintre noi nu mai aveau nici telefon, mergeam la vecinii cre\u015ftini s\u0103 ascult\u0103m Radio Londra sau Radio Moscova. Am urm\u0103rit r\u0103zboiul prin \u015ftirile din Londra \u015fi din ziare; iar din compararea lor ne-am dat seama care e situa\u0163ia real\u0103. (R\u00e2de<\/i>) Interesant era c\u0103 \u015fi din \u015ftirile germane puteam s\u0103 \u00een\u0163elegem ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, pentru c\u0103 am \u00eenv\u0103\u0163at limbajul lor: de exemplu, ce \u00eensemna \u201eregrupare organizat\u0103\u201d. \u00censemna c\u0103 au m\u00e2ncat b\u0103taie. (R\u00e2de<\/i>) \u015etiam \u015fi noi, \u015fi ei.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Era interesant\u0103 rela\u0163ia noastr\u0103 cu tineretul german. Eu am avut un foarte bun prieten german de la v\u00e2rsta de \u015fapte sau opt ani. Acest prieten a rupt brusc rela\u0163ia cu mine, pentru c\u0103 s-a \u00eenrolat \u00een Hitlerjugend<\/i>, ca aproape to\u0163i tinerii germani. Se considerau superiori, umblau \u00een uniforme germane, c\u00e2ntau mar\u015furi germane \u015fi dispre\u0163uiau pe toat\u0103 lumea. Rela\u0163iile lor cu evreii s-au \u00eentrerupt, iar rela\u0163iile cu ceilal\u0163i s-au \u00eenr\u0103ut\u0103\u0163it. Printre tinerii germani au fost totu\u015fi unii care s-au f\u0103cut c\u0103 nu \u015ftiu nimic: s-au \u00eent\u00e2lnit cu noi, vara au petrecut zile \u015fi zile, juc\u00e2ndu-se \u00eempreun\u0103 cu noi \u00een diverse cur\u0163i, dar nu \u00een public, ca s\u0103 nu fie v\u0103zu\u0163i de al\u0163ii.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Tineretul german avea, din 1943, dreptul de a alege s\u0103 intre ori \u00een armata rom\u00e2n\u0103, ori \u00een armata german\u0103. Era la alegere. Nu \u015ftiu dac\u0103 \u015ftii acest lucru.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Nu, nu \u015ftiu.<\/i><\/span><\/p>\n Un t\u00e2n\u0103r german, la v\u00e2rsta de 18 ani, de\u015fi era cet\u0103\u0163ean rom\u00e2n, putea s\u0103 se \u00eenroleze \u00een SS, conform conven\u0163iei dintre guvernul german \u015fi guvernul rom\u00e2n. Erau mari unit\u0103\u0163i SS cu voluntari din Banat \u015fi din Ardeal. Majoritatea tineretului german alegea SS, sub presiunea social\u0103 \u015fi politic\u0103. Germanul care nu se ducea \u00een armata german\u0103 era r\u0103u v\u0103zut de colectivitatea german\u0103, era efectiv condamnat. \u00cen al doilea r\u00e2nd, viitorul lui de soldat \u00een armata german\u0103 era mult mai bun dec\u00e2t \u00een armata rom\u00e2n\u0103. Totul era mult mai bun: \u00eembr\u0103c\u0103mintea, m\u00e2ncarea, cazarea, preg\u0103tirea militar\u0103, armamentul. Num\u0103rul de mor\u0163i \u015fi prizonieri din armata german\u0103 era mult mai mic dec\u00e2t cel din armata rom\u00e2n\u0103, pentru c\u0103 erau mult mai bine preg\u0103ti\u0163i. Rom\u00e2nii au avut pierderi mult mai mari dec\u00e2t germanii, din toate punctele de vedere, mai mul\u0163i mor\u0163i \u015fi prizonieri, pentru c\u0103 erau mai prost organiza\u0163i, mai prost dota\u0163i, mai prost condu\u015fi. A\u015fa c\u0103 germanul avea tot interesul s\u0103 serveasc\u0103 \u00een SS, \u015fi nu \u00een armata rom\u00e2n\u0103. Na\u0163ionalismul a jucat un rol, dar \u015fi interesul individual. Erau \u015fi \u00eendoctrina\u0163i, dar nu sut\u0103 la sut\u0103. Soldatul german din SS, c\u00e2nd venea acas\u0103 \u00een concediu, la Timi\u015foara, venea la plimbare cu mine \u015fi-mi povestea cum a fost la Stalingrad; iar eu \u015ftiam multe de la prietenii mei rom\u00e2ni \u015fi germani, care \u00eemi povesteau altceva dec\u00e2t se scria \u00een ziarul german.<\/span><\/p>\n <\/p>\n <\/i><\/span><\/p>\n S-au p\u0103strat prieteniile cu rom\u00e2ni, cu germani?<\/i><\/span><\/p>\n S-au p\u0103strat. Nu cu to\u0163i, dar cu mul\u0163i. Ungurii \u015fi s\u00e2rbii au manifestat o prietenie cald\u0103 fa\u0163\u0103 de noi, ca o reac\u0163ie fa\u0163\u0103 de du\u015fm\u0103nia celorlal\u0163i. Cea mai mare parte a rom\u00e2nilor au fost binevoitori. Nu to\u0163i, dar mare parte. Acest lucru s-a sim\u0163it \u015fi \u00een deta\u015famentul de lucru, unde o parte din personalul de supraveghere s-a purtat omene\u015fte cu noi. Mai cu seam\u0103 spre sf\u00e2r\u015fit, din vara lui \u201944, c\u00e2nd noi lucram la construc\u0163ia de bunc\u0103re, \u00een Timi\u015foara, rela\u0163ia a devenit bun\u0103. \u00cen a\u015fa m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t, \u00een iulie \u201944, solda\u0163ii rom\u00e2ni ne spuneau: \u201ePreface\u0163i-v\u0103 c\u0103 munci\u0163i. Noi v\u0103 p\u0103zim \u015fi o s\u0103 v\u0103 anun\u0163\u0103m c\u00e2nd vine cineva s\u0103 v\u0103 vad\u0103; n-o s\u0103 fi\u0163i mult\u0103 vreme robi aici\u201d. \u015ei noi \u00eentrebam: \u201eDe unde \u015fti\u0163i?\u201d \u201e\u00cen armat\u0103 se vorbe\u015fte…\u201d<\/span><\/p>\n <\/p>\n Am avut un comandant foarte r\u0103u \u00een \u201944, care b\u0103tea oamenii \u015fi \u00eei condamna la pedepse. Acesta a plecat \u015fi a venit altul mai tolerant. Pe l\u00e2ng\u0103 comandantul militar, am avut un comandant tehnic, un maistru german, care s-a purtat cu noi deosebit de onorabil. Odat\u0103, m-a ales pe mine \u015fi pe \u00eenc\u0103 un prieten \u015fi ne-a spus: \u201eVoi doi, urca\u0163i-v\u0103 \u00een c\u0103ru\u0163\u0103 \u015fi veni\u0163i cu mine, c\u0103 avem o treab\u0103 \u00een ora\u015f\u201d. Ne-am a\u015fezat \u00een c\u0103ru\u0163\u0103 \u015fi-am mers cu el. Unde crezi c\u0103 am ajuns? La el acas\u0103! Avea o cas\u0103 mic\u0103 pe Calea Girocului, unde sunt multe case familiale cu gr\u0103din\u0103. Ne-a zis: \u201eAm o mul\u0163ime de caise, culege\u0163i-le, m\u00e2nca\u0163i c\u00e2t vre\u0163i \u015fi duce\u0163i acas\u0103 c\u00e2t pute\u0163i\u201d. Ca s\u0103 vezi ce atmosfer\u0103 era \u00een Timi\u015foara! Pe l\u00e2ng\u0103 c\u00e2ini \u015fi tic\u0103lo\u015fi, erau foarte mul\u0163i oameni de treab\u0103.<\/span><\/p>\n \u015ei s\u0103 \u015ftii c\u0103 nu am uitat acest lucru. \u00cen 1953-1954, c\u00e2nd eram deja \u015feful sectorului de re\u0163ele la \u00eentreprinderea de electricitate, am avut lucr\u0103ri de repara\u0163ii la re\u0163elele din Calea Girocului. M-am dus s\u0103 inspectez personalul care lucra pe teren. Am vizitat pe biciclet\u0103 diverse locuri de munc\u0103. Am ajuns \u00een Calea Girocului \u015fi mi-am amintit c\u0103 maistrul Taub a locuit acolo. M-am g\u00e2ndit: \u201eHai s\u0103 v\u0103d dac\u0103 mai recunosc casa!\u201d Sigur c\u0103 am recunoscut-o! Am b\u0103tut la u\u015f\u0103, am intrat \u015fi l-am \u00eentrebat dac\u0103 m\u0103 \u0163ine minte. A zis: \u201eDa, da\u2019 nu \u015ftiu de unde\u201d. (R\u00e2de<\/i>) I-am spus c\u0103 vreau s\u0103 v\u0103d dac\u0103 mai are caise ca acelea pe care le-am cules mai demult. A \u00eenceput s\u0103 r\u00e2d\u0103. \u015ei am avut o discu\u0163ie foarte pl\u0103cut\u0103. I-am spus c\u0103 nu pot s\u0103 uit c\u00e2t de de treab\u0103 a fost el cu noi! M-a invitat la mas\u0103, c\u0103 era ora pr\u00e2nzului, \u015fi a fost un moment de-a dreptul emo\u0163ionant pentru toat\u0103 familia lui.<\/span><\/p>\n <\/i><\/span><\/p>\n <\/p>\n Cum ai tr\u0103it bombardamentele din septembrie 1944?<\/i><\/span><\/p>\n A venit momentul critic, c\u00e2nd unit\u0103\u0163ile germane se apropiau de Timi\u015foara, iar armata sovietic\u0103 nu ajunsese \u00eenc\u0103 p\u00e2n\u0103 la Timi\u015foara. Armata rom\u00e2n\u0103, \u00een Timi\u015foara, avea cca 400 de oameni; erau nepreg\u0103ti\u0163i, dar, de bine, de r\u0103u, \u015ftiau s\u0103 trag\u0103 cu pu\u015fca. O unitate german\u0103 puternic\u0103, bine \u00eenarmat\u0103, \u00eenainta dinspre Belgrad prin Moravi\u0163a \u015fi se apropia de Timi\u015foara. O parte din evreimea din Timi\u015foara a fugit din ora\u015f pe jos, cu c\u0103ru\u0163e, cu trenuri, cum a apucat, spre Lugoj. Fiecare cum a apucat. Familia noastr\u0103 a fost primit\u0103 de dou\u0103 familii de unguri, care ne-au ascuns \u00een pivni\u0163\u0103. Germanii au ajuns la intrarea din Calea \u015eagului \u015fi au \u00eenceput s\u0103 se bat\u0103 cu pu\u0163inii rom\u00e2ni care au a\u015fezat o mitralier\u0103 \u015fi un tun antitanc. Nem\u0163ii nu \u015ftiau c\u00e2t de pu\u0163ini sunt \u0103\u015ftia. (R\u00e2de<\/i>) Rom\u00e2nii au rezistat o or\u0103 sau dou\u0103. \u00centre timp, o unitate de elit\u0103 rus\u0103 de la Caransebe\u015f s-a a\u015fezat pe renumitele Studebaker \u015fi a venit la Timi\u015foara. Eu i-am v\u0103zut pe strad\u0103, ca to\u0163i tinerii. Am num\u0103rat camioanele, erau 52, \u00een fiecare camion erau 15-20 de solda\u0163i \u015fi tot trupe de elit\u0103. Fiecare soldat cu mitralier\u0103 \u015fi fiecare camion, cu un tun antitanc dup\u0103 el. S-au oprit \u00een Pia\u0163a Libert\u0103\u0163ii \u015fi ne-au \u00eentrebat: \u201eUnde sunt nem\u0163ii?\u201d I-am dus \u00een Fratelia, c\u0103 acolo se b\u0103teau nem\u0163ii. A \u00eenceput o b\u0103t\u0103lie care a durat trei zile, p\u00e2n\u0103 au sosit unit\u0103\u0163i de \u00eent\u0103rire sovietice, care au obligat unit\u0103\u0163ile germane s\u0103 se predea.<\/span><\/p>\n Noi am stat \u00een pivni\u0163\u0103 la familia Schweiger, aveau nume german, dar erau unguri. Ascultam tunurile \u015fi rachetele \u015fi tremuram: Cine c\u00e2\u015ftig\u0103? Au c\u00e2\u015ftigat ru\u015fii. Am citit pe internet versiuni dup\u0103 care trupele rom\u00e2ne\u015fti i-au respins pe germani. Nu e adev\u0103rat. Eu i-am v\u0103zut pe rom\u00e2ni c\u00e2t de pu\u0163ini erau. Pu\u0163ini, dar foarte curajo\u015fi, aveau un curaj aproape de nebuni. Erau oameni care \u015fi-au dat seama c\u0103, dac\u0103 nem\u0163ii intr\u0103 \u00een Timi\u015foara, ora\u015ful va fi distrus \u015fi va fi transformat \u00een ruin\u0103. A fost un fapt eroic c\u0103 le-au f\u0103cut fa\u0163\u0103 nem\u0163ilor, dar ru\u015fii au fost cei care i-au b\u0103tut. Am avut noroc.<\/span><\/p>\n Mai este o chestie nostim\u0103. \u00cen curte la Politehnic\u0103 era atunci un teren de sport, care acuma cred c\u0103 nu mai exist\u0103: Arena de sport Politehnica. Ei, pe terenul \u0103sta era o baterie de 4 tunuri de 150 de milimetri pentru studen\u0163ii de la Politehnic\u0103, anul I \u015fi II, ca s\u0103 fac\u0103 exerci\u0163ii de artilerie, s\u0103 \u00eenve\u0163e cum se monteaz\u0103, se demonteaz\u0103 \u015fi cum se trage. \u00cen mod normal, nu se tr\u0103gea de acolo. Dar \u00een zilele alea ei au tras cu aceste tunuri peste ora\u015f! Erau c\u00e2\u0163iva tehnicieni foarte buni, care \u015ftiau s\u0103 dirijeze tirul peste ora\u015f; \u015fi au tras spre Fratelia, unde erau nem\u0163ii. \u00ce\u0163i dai seama: au tras peste Elisabetin, unde eram noi \u015fi auzeam obuzele cum v\u00e2j\u00e2iau! Ru\u015fii tr\u0103geau sute de catiu\u015fe, era ceva \u00eenfior\u0103tor s\u0103 auzi. Nem\u0163ii s-au speriat de obuzele alea grele, s-au speriat de ru\u015fi \u015fi au fost \u00eenvin\u015fi.<\/span><\/p>\n Ce noroc au avut Timi\u015foara \u015fi evreii din Timi\u015foara!<\/i><\/span><\/p>\n Am avut noroc!<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n Am sc\u0103pat. Dar acum ce m\u0103 fac?<\/b><\/span><\/p>\n \u00cen 23 august 1944, au venit vecinii \u015fi ne-au spus: \u201eOameni buni, veni\u0163i la noi, la radio, s-auzi\u0163i ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103!\u201d Am aflat c\u0103 totul s-a schimbat, iar legile antisemite au fost anulate \u00eenc\u0103 \u00een noaptea aceea.<\/span><\/p>\n Dar s\u0103 revin la soarta mea, c\u0103, prin soarta mea, vezi \u015fi soarta altora. Am supravie\u0163uit \u00een deta\u015famentul meu de munc\u0103 \u015fi am avut un noroc fantastic, de care mi-am dat seama numai \u00een ziua de 24 august. Diminea\u0163a am primit ordinul de mobilizare pentru deta\u015famentul de lucru de la Doaga, ordin pe care prieteni \u015fi colegi de-ai mei \u00eel primiser\u0103 cu luni \u00een urm\u0103. Eu a\u015fteptam cu groaz\u0103: \u201eC\u00e2nd primesc eu?\u201d La Doaga era un deta\u015fament foarte greu, se construiau bunc\u0103re \u00eentre Siret \u015fi Prut, \u00een ideea c\u0103 ru\u015fii vor \u00eenainta \u015fi bunc\u0103rele vor fi un fel de Linie Maginot pentru Rom\u00e2nia. C\u00e2nd am primit eu ordinul, deta\u015famentul Doaga nu mai exista, nici legile antisemite. M-am uitat la data c\u00e2nd a fost emis: aprilie 1944. Ordinul nu a ajuns la mine, pentru c\u0103 ei aveau adresa veche, din strada Doja, iar numele era scris gre\u015fit, Laszlo Nicolae, c\u0103 numele meu este Laszlo Toma Nicolae. \u015ei nu l-au g\u0103sit pe acest nefericit Laszlo Nicolae (r\u00e2de<\/i>) <\/i>dec\u00e2t pe 24 august! Am avut mare noroc! M-am \u00eent\u00e2lnit cu colegii mei, care au venit acas\u0103, din Doaga, 800 de kilometri pe jos. C\u00e2nd ru\u015fii au spart frontul, deta\u015famentul s-a destr\u0103mat, dar nu mai era nici autobuz, nici tren, nu mai era nimic. Au venit cum au apucat, s-au suit pe un camion, pe un tren de marf\u0103, au venit pe jos p\u00e2n\u0103 acas\u0103, mor\u0163i de foame, obosi\u0163i, murdari, plini de p\u0103duchi, ni\u015fte am\u0103r\u00e2\u0163i! Mi-au povestit. C\u00e2nd au ajuns acolo \u015fi au \u00eentrebat unde sunt wc-urile, le-au ar\u0103tat: \u201ePe c\u00e2mp.\u201d \u201e\u015ei cum faci?\u201d \u201eIei un par, te duci acolo…\u201d \u201e\u015ei pentru ce trebuie parul?\u201d \u201eCa s\u0103 te \u0163ii de el \u015fi s\u0103 gone\u015fti c\u00e2inii.\u201d Astea erau condi\u0163iile!<\/span><\/p>\n Fratele meu fusese \u00een deta\u015fament extern, timp de c\u00e2teva luni. A avut \u015fi el noroc, c\u0103 a fost \u00eentr-un deta\u015fament mai \u201eonorabil\u201d, la Predeal. Erau cam sub ochii lumii \u015fi nu i-au chinuit prea mult. A primit \u201ecarnet de scutire\u201d, pentru care tata a pl\u0103tit o mul\u0163ime de bani; \u015fi, pe baza acestui carnet, avea dreptul s\u0103 lucreze ca muncitor calificat \u00eentr-o fabric\u0103. A\u015fa a \u00eenv\u0103\u0163at meseria de strungar \u015fi frezor. Era m\u00e2ndru, c\u0103 a fost foarte apreciat.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Ca strungar, dar el avea diplom\u0103 de avocat!<\/i><\/span><\/p>\n El demult avea diplom\u0103 de avocat, din 1940.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n Bun, am sc\u0103pat. Dar acuma ce m\u0103 fac? Am terminat liceul, nu aveam bacalaureat, nu aveam nimic. Norocul nostru c\u0103 s-a f\u0103cut comisie de bacalaureat pentru to\u0163i evreii care au f\u0103cut \u015fcoala \u00een Rom\u00e2nia \u015fi nu au putut s\u0103 se prezinte la bacalaureat. S-a numit o comisie la Arad, pentru absolven\u0163ii liceului din Timi\u015foara \u015fi ai liceului din Arad. Repede, repede, hai la Arad. Dar cum s\u0103 te duci, c\u0103, \u00eentre timp, Aradul a fost ocupat de unguri?! Noroc c\u0103 ru\u015fii i-au dat afar\u0103 pe unguri; toat\u0103 ocupa\u0163ia maghiar\u0103 din Arad a durat cam o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Dar asta le-a fost de ajuns, ca s\u0103 dea ordin ca evreii s\u0103 mearg\u0103 \u00een ghetou \u015fi s\u0103 pun\u0103 steaua galben\u0103. O s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 au fost la putere! Asta a fost una dintre primele lor dispozi\u0163ii.<\/span><\/p>\n Am ajuns cu chiu, cu vai la Arad. G\u00e2nde\u015fte-te c\u0103 Arad-Timi\u015foara, cu trenul, dureaz\u0103 cam 40 de minute. Noi atunci am f\u0103cut o zi. Am plecat de diminea\u0163\u0103 cu un tren de marf\u0103, care s-a oprit peste tot, apoi s-a \u00eentors, c\u0103, \u00eentre timp, au venit nem\u0163ii \u015fi au bombardat. Am ajuns seara, ca s\u0103 constat\u0103m c\u0103 nu suntem la Arad, ci la Aradul Nou, pentru c\u0103 podul dintre Arad \u015fi Aradul Nou fusese aruncat \u00een aer. Ne-am dus pe jos din Aradul Nou la Arad. Norocul nostru c\u0103 aveam mul\u0163i prieteni \u015fi fiecare a dormit la c\u00e2te un prieten. Eu am fost primit de familia Friedland. Cu Fredi Friedland am fost coleg un an de zile la Timi\u015foara. Acum st\u0103 la Tel Aviv. Am stat la ei, nu pot s\u0103 uit c\u00e2t de bine a g\u0103tit doamna Friedland, care s-a purtat cu mine ca o mam\u0103. Dar nu prea am dormit, c\u0103 bombardau nem\u0163ii Aradul \u015fi \u00een noaptea aceea am stat \u00een ad\u0103posturi. \u00ce\u0163i \u00eenchipui c\u00e2t de nedormi\u0163i ne-am dus la examen! Dar am trecut, am primit diplomele, ne-am \u00eentors ferici\u0163i la Timi\u015foara.<\/span><\/p>\n Ce ne facem? Dac\u0103 nu ne \u00eenscriem la facultate, ne mobilizeaz\u0103 la armat\u0103, pentru c\u0103 armata rom\u00e2n\u0103, \u00eentre timp, s-a aliat cu ru\u015fii. Visul meu a fost s\u0103 merg la Politehnic\u0103. Am aflat c\u0103 peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 era sesiunea. Eram destul de bine preg\u0103tit, pentru c\u0103, \u00een timpul celor patru ani, am \u00eenv\u0103\u0163at foarte serios matematic\u0103 \u015fi fizic\u0103, mul\u0163umit\u0103 domni\u015foarei Neumann \u015fi unor colegi mai \u00een v\u00e2rst\u0103, ca de pild\u0103 Rothenstein, care a venit \u015fi ne-a \u0163inut cursuri speciale. Nu pot s\u0103 uit literele lui, c\u0103 erau litere… care de care, ca ni\u015fte perle erau! Ne-a predat trigonometria. P\u00e2n\u0103 azi \u0163in minte trigonometria pe care ne-a predat-o el atunci!<\/span><\/p>\n <\/p>\n Ne-am prezentat la Politehnic\u0103, noi, colegii mei din an, dar \u015fi tinerii din anii superiori, care de trei-patru ani a\u015fteptau s\u0103 se \u00eenscrie la Politehnic\u0103. Nu s-a prezentat o genera\u0163ie, ci cinci genera\u0163ii, din 1940 p\u00e2n\u0103 \u00een 1944, care primiser\u0103 de cur\u00e2nd diploma de bacalaureat. Ne ducem la Politehnic\u0103 \u015fi ne spune secretara: \u201eNu v\u0103 putem primi\u201d. \u201eDe ce?\u201d \u201eAvem ordinul Ministerului \u00cenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului din septembrie 1940: elevii evrei nu pot s\u0103 fie primi\u0163i.\u201d \u201eBine, dar nu \u015fti\u0163i c\u0103 s-au schimbat lucrurile?\u201d \u201e\u015etim, dar ordinul e ordin \u015fi un ordin nou nu ne-a parvenit \u00eenc\u0103.\u201d Ceea ce nu era de mirare, c\u0103 atunci nu mergea nici tren, nici telefon, nimic nu func\u0163iona. Timi\u015foara era bombardat\u0103 sau mitraliat\u0103 aproape zilnic de germani. Era debandad\u0103. Ne-am dus acas\u0103 foarte tri\u015fti.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Unul dintre noi, care era deja om mare \u00een Partidul Comunist, s-a dus la prefect, care era \u015fi el membru \u00een Partidul Comunist, prefect nou-numit, Valeriu Novacu. Era \u00een octombrie \u201944. Comuni\u015ftii erau \u00een guvern. Guvernul era un guvern de coali\u0163ie, comuni\u015ftii nu erau la putere, dar aveau deja un cuv\u00e2nt de spus. S-a dus la Valeriu Novacu s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103. \u00cen seara aceea, to\u0163i am primit telefon acas\u0103, s\u0103 venim imediat cu actele c\u0103: \u201ePardon, am gre\u015fit\u201d. (R\u00e2de<\/i>) <\/i>Ne-am prezentat \u015fi cei mai mul\u0163i am trecut. Nu numai c\u0103 am trecut, dar primii nou\u0103sprezece din primii dou\u0103zeci erau elevii de la Liceul Israelit.<\/span><\/p>\n At\u00e2t de bine preg\u0103ti\u0163i era\u0163i!<\/i><\/span><\/p>\n G\u00e2nde\u015fte-te c\u0103 unii se preg\u0103teau de patru-cinci ani. Nu a fost o \u00eent\u00e2mplare c\u0103 au fost printre primii.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n Succese, p\u00e2n\u0103 la un punct<\/b><\/span><\/p>\n Atunci au \u00eenceput anii de revolu\u0163ie total\u0103. Politehnica era \u00eenc\u0103 politehnica veche, care func\u0163iona bine, dar mi\u015fcarea comunist\u0103 a \u00eenceput deja s\u0103 introduc\u0103 structuri noi. Tineretul evreu era \u00een mare fierbere. Unii evrei s-au orientat spre emigra\u0163ie, al\u0163ii s-au orientat spre comunism. Eu am fost printre cei care s-au \u00eendreptat spre comunism. Eram convins c\u0103 socialismul \u015fi comunismul rezolv\u0103 \u015fi problema noastr\u0103 \u015fi c\u0103, intr\u00e2nd \u00eentr-o epoc\u0103 de dezvoltare a \u0163\u0103rii, vom avea \u015fi noi locul nostru.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Era singura ideologie care oferea o solu\u0163ie.<\/i><\/span><\/p>\n Nu era singura, mai era sionismul. <\/i>E adev\u0103rat c\u0103 oferta sionist\u0103 era \u00eenc\u0103 slab\u0103. P\u00e2n\u0103 \u00een 1948 nu a existat statul Israel \u015fi emigra\u0163ia era ilegal\u0103. Greut\u0103\u0163ile efective de plecare \u015fi de aclimatizare erau mari. Fratele meu \u015fi cu mine ne-am g\u00e2ndit c\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, vrem s\u0103 ne facem meseria. \u015etiam c\u0103, dac\u0103 vom pleca \u00een Israel, nu ne vom face meseria, pentru c\u0103 trebuia s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m ebraica, \u015fi nu vom lucra neap\u0103rat \u00een domeniul nostru.<\/span><\/p>\n Eu credeam c\u0103 evreii au un viitor \u00een socialism. A durat un timp p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 am gre\u015fit. \u015ei, c\u00e2nd mi-am dat seama, era t\u00e2rziu. Am gre\u015fit nu numai ca evreu. Am gre\u015fit din toate punctele de vedere, pentru c\u0103 Partidul Comunist a devenit foarte repede un partid dictatorial. Dac\u0103 erai \u00eenscris \u00een partid, nici nu puteai s\u0103-\u0163i dai demisia. Din Partidul Comunist n-a mai fost ie\u015fire dec\u00e2t prin excludere \u015fi cu consecin\u0163e foarte grave pentru cel exclus. Am \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 tac din gur\u0103, s\u0103 m\u0103 concentrez asupra activit\u0103\u0163ii mele profesionale \u015fi s\u0103 nu caut niciun fel de avansare pe linie de partid. \u00cencep\u00e2nd din 1946-1947, mi-am redus profilul politic \u015fi am mers numai pe evolu\u0163ia profesional\u0103, pentru c\u0103 mi-am dat seama c\u0103, profesional, am totu\u015fi viitor. Rom\u00e2nia a intrat \u00eentr-o faz\u0103 de dezvoltare industrial\u0103 rapid\u0103 \u015fi avea nevoie de mul\u0163i ingineri. Viitorul meu era asigurat din punct de vedere profesional. Ceea ce nu mi-am dat seama \u015fi am \u00eenv\u0103\u0163at numai \u00eencet-\u00eencet era c\u0103 evreilor li se puneau limite din ce \u00een ce mai mult \u015fi \u00een cariera profesional\u0103. Nu \u00eemi era clar la \u00eenceput, pentru c\u0103 am \u00eenaintat \u00een Politehnic\u0103 frumos, am fost unul dintre studen\u0163ii cei mai aprecia\u0163i \u015fi, la sf\u00e2r\u015fitul studiilor, am primit un post cu u\u015furin\u0163\u0103.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Atunci \u00eenc\u0103 nu exista reparti\u0163ie. Reparti\u0163ia a \u00eenceput la un an dup\u0103 ce am terminat eu. Mi-am g\u0103sit singur serviciu. S\u0103 vezi cum mi-am g\u0103sit. Nu \u015ftiu dac\u0103 te intereseaz\u0103.<\/span><\/p>\n Cum s\u0103 nu!<\/i><\/span><\/p>\n Eu doream s\u0103 lucrez la \u00eentreprinderea de electricitate, la Uzina Electric\u0103 Timi\u015foara. Directorul uzinei era cunoscutul doctor Miklosi, profesorul nostru de centrale \u015fi re\u0163ele electrice, din ultimii doi ani de facultate. Era foarte bine preg\u0103tit \u015fi noi mergeam cu mare pl\u0103cere la orele lui. \u00cenainte de examen m-am dus la el, la consulta\u0163ii. M-a primit la biroul lui de la uzina electric\u0103, era un semibirou, mai mult bibliotec\u0103. Era o pl\u0103cere s\u0103 intri \u00een biroul acela! L-am \u00eentrebat dac\u0103 am \u015fanse s\u0103 intru \u00een uzina electric\u0103. El mi-a spus: \u201eDup\u0103 examen, s\u0103 vii s\u0103 m\u0103-ntrebi \u00eenc\u0103 o dat\u0103\u201d. Peste vreo s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 mi-a dat nota \u015fi mi-a spus: \u201eM\u00e2ine po\u0163i s\u0103 vii\u201d. Examenul a fost \u015fi testul de angajare la acea \u00eentreprindere.<\/span><\/p>\n N-am avut chiar a\u015fa noroc mare, pentru c\u0103 uzina s-a transformat \u00een cur\u00e2nd \u00een \u00centreprinderea Regional\u0103 de Electricitate, \u00een care el n-a mai fost director, ci inginer \u015fef \u015fi, \u00een scurt timp, nou director a devenit un muncitor numit de partid, \u00een timp ce inginerul \u015fef a fost numit de ministerul energiei. Dup\u0103 scurt timp, am fost numit \u015feful sec\u0163iei de re\u0163ele electrice din Timi\u015foara; cum s-ar spune, am fost aruncat ca un pe\u015fte \u00eencep\u0103tor \u00een ap\u0103. (R\u00e2de<\/i>) \u015ei am \u00eenotat. \u015ei m-am descurcat. Am f\u0103cut o mul\u0163ime de treab\u0103 bun\u0103, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t, dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani, directorul a vrut s\u0103 m\u0103 numeasc\u0103 pe mine inginer \u015fef, dar nu s-a putut, pentru c\u0103 eram evreu. A fost numit loc\u0163iitorul meu de la re\u0163ele, inginerul Baciu, un om deosebit. Mi-a spus: \u201eTomi, \u015ftiu c\u0103 tu ar fi trebuit s\u0103 fii pus \u00een aceast\u0103 func\u0163ie, dar n-ai nicio grij\u0103, c\u0103 o s\u0103 am eu grij\u0103 de tine\u201d. Mi-a spus deschis: \u201eEu am devenit inginer \u015fef pentru c\u0103 sunt rom\u00e2n \u015fi pe tine n-au vrut s\u0103 te \u00eenainteze, pentru c\u0103 deja directorul e evreu. \u015ei au spus c\u0103 ajunge un evreu \u00een conducere, nu trebuie mai mul\u0163i.\u201d Mi-a spus cinstit.<\/span><\/p>\n Am lucrat la \u00centreprinderea de Electricitate p\u00e2n\u0103 \u00een \u201968. De obicei, c\u00e2nd era o treab\u0103 dificil\u0103, o primeam eu. Pentru una dintre cele mai dificile, m-a preg\u0103tit Miklosi \u00een prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een care am ajuns la serviciu: \u201eUite, problema mare a uzinii electrice \u00een Timi\u015foara este c\u0103 func\u0163ioneaz\u0103 la frecven\u0163e diferite de celelalte, la 42 Hz \u00een loc de 50 Hz\u201d. \u015ei m-a pus s\u0103 m\u0103 documentez \u015fi s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163. C\u00e2nd eram \u015feful sectorului de re\u0163ele, \u00een 1953, sosise momentul s\u0103 se fac\u0103 trecerea. De ce? Pentru c\u0103 Uzina Electric\u0103 Timi\u015foara ajunsese la limita capacit\u0103\u0163ii \u015fi trebuia racordat\u0103 la sistemul na\u0163ional. Dar nu se putea racorda at\u00e2t timp c\u00e2t func\u0163iona pe sistemul vechi. Eu am primit misiunea s\u0103 efectuez trecerea. Aproape \u015fase ani a durat p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd tot ora\u015ful a fost trecut \u00eent\u00e2i la frecven\u0163\u0103 normal\u0103, pe urm\u0103 \u015fi la sistem de tensiune normal\u0103. \u0102sta a fost unul dintre primele mele mari succese. \u00cen amintirea acestui eveniment, \u00een 2003 am prezentat o lucrare la sesiunea \u015ftiin\u0163ific\u0103 a Politehnicii din Timi\u015foara, cu titlul \u201eAcum 50 de ani\u201d A mai venit unul dintre cei care au colaborat cu mine, inginerul Hariga, care a r\u0103mas bun prieten cu mine. Avea aproape 80 de ani \u015fi era tare bolnav, dar a venit s\u0103 asiste \u015fi s\u0103 mai spun\u0103 c\u00e2teva cuvinte.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n Politica intern\u0103 a partidului a devenit treptat antisemit\u0103. La \u00eenceput, \u00een anii \u201948-\u201950, evreii erau promova\u0163i peste tot, f\u0103r\u0103 probleme. \u00cens\u0103 din \u201954 s-a schimbat situa\u0163ia. Eu nu am fost avansat \u00een grad. Treac\u0103 de la mine! Nu a fost pl\u0103cut, dar nu a fost o nenorocire. Am r\u0103mas \u00eentr-o func\u0163ie onorabil\u0103, cu un salariu destul de bun la nivelul acelor ani, dar al\u0163ii au fost retrogada\u0163i, au fost da\u0163i \u00een judecat\u0103, li s-au creat procese imaginare. \u00cen Bucure\u015fti, unul dintre vechii mei prieteni a ajuns la \u00eenchisoare, cu toate c\u0103 era total nevinovat. S-au f\u0103cut procese \u00een care oameni nevinova\u0163i au fost da\u0163i afar\u0103, \u00eenchi\u015fi, deporta\u0163i, doar pentru c\u0103 erau evrei \u015fi pentru c\u0103 al\u0163ii le r\u00e2vneau pozi\u0163ia. Eu am cunoscut doar unul, dar au fost zeci, sute de evrei care au avansat, pentru c\u0103 erau buni, ca apoi s\u0103 fie da\u0163i afar\u0103 prin procese, pentru c\u0103 nu puteau s\u0103-i dea afar\u0103 altfel. Au fost lucruri foarte, foarte ur\u00e2te.<\/span><\/p>\n O alt\u0103 categorie erau sioni\u015ftii care au fost da\u0163i afar\u0103, condamna\u0163i, \u00eenchi\u015fi, chiar \u00eenainte de 1954. Ace\u015ftia au fost sco\u015fi treptat din \u00eenchisori, ca urmare a interven\u0163iilor din str\u0103in\u0103tate. S-a pl\u0103tit pentru ei. Am avut prieteni din aceast\u0103 categorie. \u00cen acei ani n-am \u00eendr\u0103znit s\u0103 vorbim, n-am \u00eendr\u0103znit s\u0103 mergem la sinagog\u0103, n-am \u00eendr\u0103znit s\u0103 facem Pesah acas\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u015fit… am \u00eendr\u0103znit s\u0103 facem Pesah acas\u0103, dar \u00een mod discret. A fost mare lucru. (…)<\/span><\/p>\n S\u0103 m\u0103 \u00eentorc la Timi\u015foara. Am ajuns la limit\u0103 \u015fi din punct de vedere profesional. Re\u0163elele au fost puse la punct, nu mai erau a\u015fa de multe probleme, a \u00eenceput s\u0103 devin\u0103 plictisitor.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n Cum s-a repercutat sistemul de economie planificat\u0103 \u00een \u00eentreprindere?<\/i><\/span><\/p>\n <\/p>\n Pentru \u00eentreprinderea de electricitate era ceva pozitiv, pentru c\u0103 politica economic\u0103 a guvernului a favorizat dezvoltarea \u00eentreprinderilor de electricitate. \u00cens\u0103 nu \u00eentotdeauna; uneori au fost \u015fi momente nepl\u0103cute din cauza politicii guvernului, dar de cele mai multe ori a fost favorabil. S-au dat bani pentru electrificare. De exemplu, \u00een 1961-1962 a existat un mare program de electrificare a satelor. Fiecare \u00eentreprindere a primit ca misiune de la Ministerul Energiei s\u0103 introduc\u0103 electricitatea \u00een toate satele din regiunea respectiv\u0103. A fost un fel de concurs. Cine va electrifica primul regiunea de care r\u0103spundea? \u015ei \u00eentreprinderea noastr\u0103 a c\u00e2\u015ftigat acest concurs.<\/span><\/p>\n Arnold Junger lucra \u015fi el la acest proiect.<\/i><\/span><\/p>\n <\/p>\n Era coleg cu mine. El era mai implicat pe teren, pentru c\u0103 era \u015feful sec\u0163iei construc\u0163ii-montaj \u015fi unit\u0103\u0163ile lui au efectuat o parte din lucr\u0103ri. Eu eram atunci \u015feful serviciului energetic \u015fi eu am f\u0103cut proiectul general, pe baza c\u0103ruia s-au f\u0103cut pe urm\u0103 proiectele pe buc\u0103\u0163ele.<\/span><\/p>\n Era \u00een \u201961 sau \u201962, nu mai \u0163in minte exact anul. Aveam 803 sau 804 sate \u00een regiune. Proiectele le-am f\u0103cut pe baza h\u0103r\u0163ilor militare, care erau foarte precise. Fiecare localitate \u015fi aproape fiecare cas\u0103 erau pe hart\u0103. Am constatat c\u0103 nu mai existau toate cele 804 sate, unele se depopulaser\u0103, dar statistica nu fusese adus\u0103 la zi. Pe harta militar\u0103, aceste sate erau \u00eenc\u0103 marcate, pe teren \u00eens\u0103 disp\u0103ruser\u0103. Am f\u0103cut proiectul pe baza datelor de pe teren. Proiectul a fost respins. Ni s-a spus: \u201eProiectul trebuie s\u0103 coincid\u0103 cu statistica\u201d. Degeaba am spus noi c\u0103 satul \u0103la nu mai exist\u0103. \u201eProiectul nu poate fi \u00een contradic\u0163ie cu statistica \u015fi cu eviden\u0163a guvernului.\u201d A\u015fa c\u0103 am f\u0103cut trei sau patru proiecte din astea fictive, \u00een care am cuprins patru sau cinci sate fictive. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s-au l\u0103murit \u015fi au rectificat lucrurile.<\/span><\/p>\n Asta nu s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla \u00eentr-o \u00eentreprindere particular\u0103!<\/i><\/span><\/p>\n \u00centreprinderea particular\u0103 ar fi trebuit s\u0103 se \u00eencadreze \u00eentr-un program na\u0163ional, guvernul era cel care a comandat proiectul, el dicta. Erau multe nebunii din astea.<\/span><\/p>\n Hai s\u0103-\u0163i povestesc o chestie care nu e legat\u0103 de evreime, ci de modul \u00een care noi am lucrat \u015fi am tr\u0103it. La un moment dat, l-am \u00eenlocuit pe inginerul \u015fef c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, deci toate problemele ajungeau la mine. \u00centr-o zi primesc un telefon de la Moravi\u0163a, la grani\u0163a Rom\u00e2nia-Iugoslavia, de la comandantul postului de grani\u0163\u0103. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? Echipa noastr\u0103 era \u00een drum, \u00eentr-o ma\u015fin\u0103 Skoda Octavia, spre Belgrad, ca s\u0103 fac\u0103 ni\u015fte verific\u0103ri la Chichinda. Noi aveam o conven\u0163ie cu \u00eentreprinderea de electricitate din Belgrad, cu care colaboram. O dat\u0103 la \u015fase luni, trebuiau verificate contoarele \u015fi aparatele de m\u0103sur\u0103. Comandantul \u00eemi spune: \u201eNu pot s\u0103 dau drumul la ma\u015fin\u0103, fiindc\u0103 ma\u015fina nu are documentele necesare\u201d. \u201eCe document \u00ee\u0163i lipse\u015fte?\u201d Se chema atunci triptic<\/i>. Tripticul era o autoriza\u0163ie interna\u0163ional\u0103, o asigurare interna\u0163ional\u0103 pentru ma\u015fin\u0103 \u015fi un fel de pa\u015faport. \u201eLipse\u015fte tripticul, nu pot s\u0103 v\u0103 dau drumul.\u201d Zic eu: \u201eDomnu\u2019 comandant, dac\u0103 oamenii \u015fi aparatele nu ajung ast\u0103zi la Belgrad, noi vom pl\u0103ti o amend\u0103 serioas\u0103. Conform contractului, dac\u0103 nu te prezin\u0163i la data respectiv\u0103, pl\u0103te\u015fti 25.000 de dolari amend\u0103. Te rog, inventeaz\u0103 ceva pentru ca oamenii no\u015ftri s\u0103 poat\u0103 s\u0103 treac\u0103.\u201d Zice el: \u201eAm \u00een\u0163eles. \u00cenchid telefonul \u015fi v\u0103d ce pot s\u0103 fac.\u201d Peste jumate de or\u0103 \u00eemi telefoneaz\u0103: \u201eTovar\u0103\u015fu\u2019 inginer \u015fef (nu eram inginer \u015fef, dar el nu \u015ftia), ma\u015fina este \u00een drum spre Belgrad.\u201d Zic eu: \u201eCe-ai f\u0103cut?\u201d Zice: \u201eM-am g\u00e2ndit, m-am g\u00e2ndit, am studiat documentele \u015fi-am g\u0103sit urm\u0103toarea solu\u0163ie. Pe lista cu aparatele care se transfer\u0103 la Belgrad era un loc liber. \u00cen acest loc liber am trecut una bucat\u0103 ma\u015fin\u0103 Skoda.\u201d (R\u00e2sete<\/i>) \u015ei ma\u015fina a trecut, nu \u00een calitate de ma\u015fin\u0103, ci \u00een calitate de aparat.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Sistemul era rigid…<\/i><\/span><\/p>\n …dar oamenii erau inteligen\u0163i. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u0163i-am povestit chestia asta, ci ca s\u0103 vezi c\u0103 acolo unde oamenii \u00ee\u015fi puneau mintea la contribu\u0163ie se g\u0103sea o solu\u0163ie. \u015ei am avut cazuri din astea cu duiumul \u00een via\u0163a mea.<\/span><\/p>\n Asta spune ceva despre spiritul rom\u00e2nesc.<\/i><\/span><\/p>\n Da, pe de o parte e birocratic, dar pe de alt\u0103 parte, inteligent \u015fi descurc\u0103re\u0163.<\/span><\/p>\n \u015ei nu sunt chiar a\u015fa de…<\/i><\/span><\/p>\n …de tic\u0103lo\u015fi.<\/span><\/p>\n Nici fanatici.<\/i><\/span><\/p>\n Nu sunt fanatici, nu sunt cap p\u0103trat.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Cum ai receptat revolu\u0163ia din 1956, din Ungaria?<\/i><\/span><\/p>\n Cum am receptat-o? Asta e o \u00eentrebare bun\u0103. Noi, la Timi\u015foara, ascultam Radio Budapesta. A fost pentru mine un \u015foc nemaipomenit ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat acolo \u015fi a r\u0103mas pentru mine o amintire dureroas\u0103. Am auzit tot ce se \u00eent\u00e2mpla, cum p\u0103rea s\u0103 reu\u015feasc\u0103 \u015fi cum se degrada. Se degrada \u00een revolu\u0163ie fascist\u0103 \u015fi ne d\u0103deam seama de asta prin radio. Au \u00eenceput cu lozinci fasciste. Nu noul guvern, care era social-democrat-liberal, ci mi\u015fc\u0103rile interne au \u00eenceput cu lozincile lui Sz\u00e1lasi. Fasci\u015ftii au \u00eenceput s\u0103 \u00ee\u015fi ridice capul, a\u015fa cum \u00ee\u015fi ridic\u0103 \u015fi acuma capul. Ru\u015fii au intervenit, pentru c\u0103 noul guvern a proclamat alegeri libere. Pe de alt\u0103 parte, \u00een Ungaria au \u00eenceput s\u0103 se ridice oamenii care s-au speriat de ascensiunea fasci\u015ftilor, care s-a produs \u00een cadrul revolu\u0163ionarilor. \u00cen orice revolu\u0163ie \u2013 vezi \u015fi acum \u00een revolu\u0163iile arabe \u2013 sunt mi\u015fc\u0103ri \u00een interior care \u00eencearc\u0103 s\u0103 dirijeze revolu\u0163ia \u00een st\u00e2nga, \u00een dreapta, spre religie… Acela\u015fi lucru s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Ungaria. Revolu\u0163ia a fost f\u0103cut\u0103 \u00een mare parte de liberali, care voiau democra\u0163ia. Dar era \u015fi o fac\u0163iune foarte periculoas\u0103, care a \u00eencercat s\u0103 \u00eemping\u0103 spre extrema dreapt\u0103, spre readucerea vechiului regim, sub masca \u015fi protec\u0163ia democra\u0163iei.<\/span><\/p>\n <\/p>\n \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu evenimentele de atunci, am \u015fi o amintire muzical\u0103. La radio se d\u0103dea mereu o scen\u0103 din opereta Silvia<\/i>, a lui K\u00e1lm\u00e1n, intrarea Silviei. Nu \u015ftiu de ce, poate n-au mai avut alte pl\u0103ci. Tot timpul auzeam aceea\u015fi melodie; \u015fi acum, de c\u00e2te ori aud aceast\u0103 muzic\u0103, \u00eemi aduc aminte de acele zile de fric\u0103, de grij\u0103, pentru c\u0103 aveam multe rude \u00een Budapesta. Mare parte din verii mei erau atunci \u00een Budapesta. Pe urm\u0103 am vorbit cu ei, despre ce au sim\u0163it ei \u00een aceast\u0103 perioad\u0103. Erau \u00eengrozi\u0163i de ridicarea mi\u015fc\u0103rii sz\u00e1lasiste.<\/span><\/p>\n \u00censeamn\u0103 c\u0103 interven\u0163ia sovietic\u0103 era ambivalent\u0103?!<\/i><\/span><\/p>\n Da. Pe de o parte, a distrus democra\u0163ia \u015fi liberalizarea. Pe de alt\u0103 parte, a fost benefic\u0103, pentru c\u0103 a fr\u00e2nat mi\u015fcarea fascist\u0103. Nu cred c\u0103 ru\u015fii s-au g\u00e2ndit la asta. \u00cen \u201968 au intrat \u00een Cehoslovacia, cu toate c\u0103 acolo nu era o mi\u015fcare fascist\u0103.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Uit\u0103-te \u00een Ungaria, fasci\u015ftii \u00ee\u015fi ridic\u0103 din nou capul. Este un curent foarte periculos \u015fi ungurii nu-\u015fi dau seama c\u00e2t\u0103 pagub\u0103 \u00ee\u015fi fac lor, nu evreilor. Ungurii nu-\u015fi dau seama. Asta-i cea mai mare t\u00e2mpenie a lor. Dar \u00een sf\u00e2r\u015fit…<\/span><\/p>\n \u00cen Timi\u015foara s-a sim\u0163it influen\u0163a acestor evenimente \u00een mod special la Politehnic\u0103. Am citit autobiografia lui Holender, care poveste\u015fte corect evenimentele de atunci. Holender a fost dat afar\u0103 din Politehnic\u0103 \u015fi toat\u0103 cariera lui ulterioar\u0103 a fost determinat\u0103 de acest eveniment. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 a ie\u015fit bine pentru el \u015fi pentru Opera din Viena.<\/span><\/p>\n E interesant cum un eveniment negativ poate avea consecin\u0163e pozitive.<\/i><\/span><\/p>\n A\u015fa e.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n La Bucure\u015fti m-am desf\u0103\u015furat, dar…<\/b><\/span><\/p>\n <\/p>\n Bun, hai s\u0103 ne \u00eentoarcem la plecarea la Bucure\u015fti. Munca devenise plictisitoare. Sim\u0163eam c\u0103 nu progresez. Hai s\u0103 mergem la Bucure\u015fti! Nu puteai s\u0103 pleci la Bucure\u015fti dec\u00e2t pe baz\u0103 de ordin de ministru. Deci Ministerul Energiei trebuia s\u0103 aib\u0103 nevoie de mine. \u00cen toamna lui \u201967 apare un comunicat \u00een care se spunea c\u0103 este un concurs pentru angajare la Institutul Central de Cercetare pentru Energie Electric\u0103, ce tocmai se \u00eenfiin\u0163ase. M-am \u00eenscris \u015fi am fost primit. A venit ordinul ministrului, am fost transferat la Bucure\u015fti. Am avut o mul\u0163ime de greut\u0103\u0163i cu transferul locuin\u0163ei, norocul nostru era c\u0103 atunci era voie s\u0103 vinzi locuin\u0163a \u015fi s\u0103 cumperi alta. Am v\u00e2ndut locuin\u0163a din Timi\u015foara, am cump\u0103rat alta \u00een Bucure\u015fti. Dar n-a mers a\u015fa simplu, pentru c\u0103 a intervenit Ceau\u015fescu, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie c\u0103 e vorba de mine. (R\u00e2de<\/i>) Dup\u0103 ce am f\u0103cut v\u00e2nzarea-cump\u0103rarea \u015fi f\u0103cesem deja procesul verbal (\u00eenc\u0103 nu ajunsesem la contract, dar deja pl\u0103tisem \u015fi luasem avans), Ceau\u015fescu a intervenit \u015fi a interzis toate opera\u0163iunile de transcriere a locuin\u0163elor, p\u00e2n\u0103 la noi dispozi\u0163ii. \u015ei ne-a \u0163inut \u00een aer aproape doi ani de zile. Nu am putut definitiva v\u00e2nzarea din Timi\u015foara, nici cump\u0103rarea din Bucure\u015fti, dar trebuia s\u0103 m\u0103 mut. M-am mutat eu singur, apoi au venit Rolla cu copiii \u015fi cu mama, dar am fost \u00een suspans aproape doi ani, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Ceau\u015fescu s-a r\u0103zg\u00e2ndit \u015fi a permis din nou transcrierile de proprietate. \u0102sta e un r\u0103spuns la \u00eentrebarea ta \u00een leg\u0103tur\u0103 cu birocra\u0163ia \u015fi cu nebunia guvernului rom\u00e2n. Era un lucru m\u0103runt, dar care ne-a \u0163inut pe mine \u015fi pe mii de al\u0163i oameni bloca\u0163i.<\/span><\/p>\n Am intrat la institutul din Bucure\u015fti, unde eram un necunoscut. Am descoperit rapid c\u0103 bine am f\u0103cut c\u0103 am plecat de la Timi\u015foara. De ce? Prima lucrare pe care am primit-o era o lucrare pe care nimeni n-a vrut s-o fac\u0103, to\u0163i fugeau de ea, cum se spune aici, ca de un cartof fierbinte. Era vorba de un studiu legat de un mare incendiu de la una dintre centralele electrice \u015fi care a distrus toate cablurile centralei. Era vorba de centrala din Craiova, care, din aceast\u0103 cauz\u0103, nu a func\u0163ionat aproape un an de zile \u2013 o pagub\u0103 material\u0103 \u00eengrozitoare, prin ceea ce s-a distrus \u015fi prin energia neprodus\u0103. Institutul a primit ca misiune s\u0103 l\u0103mureasc\u0103 de ce a luat foc centrala, de ce focul nu s-a putut stinge \u015fi de ce ni\u015fte cabluri care ne-au fost v\u00e2ndute nou\u0103 ca rezistente la foc, \u00een loc s\u0103 reziste, au distrus totul. Era munc\u0103 de cercetare. Avantajul meu era c\u0103 aveam mare experien\u0163\u0103 la cabluri \u015fi c\u0103 aveam \u015fi o oarecare experien\u0163\u0103 de teren. \u00cen plus, eram un om care \u015ftia s\u0103 colaboreze. Predecesorul meu era un om care se certase cu toat\u0103 lumea. Eram obi\u015fnuit s\u0103 \u00eenghit multe \u2013 ca s\u0103 colaborezi, trebuie s\u0103 \u015fi \u00eenghi\u0163i, s\u0103 te adaptezi. Am stins \u00eent\u00e2i toate focarele de ceart\u0103 \u015fi apoi to\u0163i au colaborat cu pl\u0103cere cu mine. Dintr-o lucrare nenorocit\u0103 a ie\u015fit o lucrare pentru care to\u0163i am primit premii, iar eu am fost decorat \u015fi avansat \u00een grad. Am devenit \u201eeroul\u201d Ministerului Energiei pentru treaba asta. Au venit \u015fi pompierii care erau implica\u0163i \u015fi m-au l\u0103udat mai mult dec\u00e2t meritam. Ei erau ferici\u0163i c\u0103 am g\u0103sit explica\u0163ia pentru toate \u015fi c\u0103 astfel i-am disculpat.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Am folosit instala\u0163ii experimentale \u015fi o mul\u0163ime de documenta\u0163ie str\u0103in\u0103. \u015etiam german\u0103, francez\u0103, englez\u0103 \u015fi am primit aprobarea s\u0103 citesc documenta\u0163ie str\u0103in\u0103. Era mare lucru! Eu am fost dintre pu\u0163inii care au avut acces la toate documenta\u0163iile din vest. Am descoperit c\u0103 acest sinistru de la noi nu era o \u00eent\u00e2mplare, c\u0103 ceva asem\u0103n\u0103tor se petrecuse \u015fi la o central\u0103 din America, la dou\u0103 centrale din Germania, la o central\u0103 mare din Ungaria, la una din Ucraina. \u015ei lor li s-a p\u0103rut inexplicabil. Am fost invitat la Budapesta, la Dresda, am \u015ftiut \u015fi ungure\u015fte, am \u015ftiut \u015fi german\u0103, iar rom\u00e2nul care a venit cu mine a fost fericit c\u0103 a avut pe cineva care s\u0103-l ajute. \u015ei-\u0163i spun: lucrarea a ie\u015fit o perl\u0103! Norocul meu \u015fi norocul Ministerului Energiei!<\/span><\/p>\n \u015ei a\u015fa au \u00eenceput s\u0103 m\u0103 avanseze \u00een grad. Din cercet\u0103tor, am devenit \u015fef de laborator; \u015fi, la un moment dat, m\u0103 cheam\u0103 directorul \u015fi zice: \u201eAscult\u0103, \u015feful de sec\u0163ie care era director adjunct \u015ftiin\u0163ific a demisionat \u015fi te-a propus pe tine \u00een locul lui. Ce p\u0103rere ai, e\u015fti de acord s\u0103 devii director adjunct \u015ftiin\u0163ific?\u201d La care eu eram destul de \u00eencurcat, c\u0103 \u015ftiam c\u0103 sunt limitat, pentru c\u0103 sunt limitat… Dar \u00een Bucure\u015fti erau atunci mai toleran\u0163i \u015fi \u00een institu\u0163ie nu erau mul\u0163i evrei. I-am spus: \u201eDomn\u2019 director, vrei s\u0103 pierzi un cercet\u0103tor bun \u015fi s\u0103 cape\u0163i un director adjunct mediocru?\u201d Dar am acceptat. Am r\u0103mas director adjunct c\u00e2\u0163iva ani.<\/span><\/p>\n Aveai nu numai calitate de cercet\u0103tor, ci \u015fi o personalitate conciliatoare.<\/i><\/span><\/p>\n De care era nevoie. Erau \u201eterori\u015fti\u201d suficien\u0163i, trebuia \u015fi un conciliator. (R\u00e2de<\/i>) Director general era Mih\u0103ileanu, om bine preg\u0103tit \u015fi care \u00een\u0163elegea multe.<\/span><\/p>\n Nu erai ambi\u0163ios, nu voiai s\u0103 ajungi neap\u0103rat \u00eentr-o pozi\u0163ie de conducere, dar ai ajuns \u00een mod natural.<\/i><\/span><\/p>\n Nu, nu eram ambi\u0163ios. Am ajuns departe, pentru c\u0103 au avut nevoie de mine. Mi-a spus Mih\u0103ileanu: \u201eTu po\u0163i r\u0103m\u00e2ne director p\u00e2n\u0103 g\u0103sesc \u00een locul t\u0103u un rom\u00e2n\u201d. Mi-a spus deschis. Au g\u0103sit. Nu a fost nicio sup\u0103rare. Dar observi c\u0103 era a\u015fa: \u201eFiind evreu, tu nu po\u0163i r\u0103m\u00e2ne director adjunct mult\u0103 vreme\u201d.<\/span><\/p>\n \u00cen postul meu de conducere, de la Bucure\u015fti, mi-am dat seama c\u0103 exista un antisemitism latent \u015fi neoficial \u00een guvern \u015fi \u00een partid \u015fi c\u0103 se f\u0103cea totul pentru ca evreii s\u0103 fie da\u0163i la o parte. Era un deziderat care nu se declara, dar pe care \u00eel \u015ftia toat\u0103 lumea. Era secretul lui Polichinelle. A \u00eenceput emigrarea. Li s-a dat de \u00een\u0163eles evreilor c\u0103 e bine s\u0103 plece \u015fi c\u0103 pot pleca. \u00ce\u0163i dau un exemplu cu fiica mea, Gabi. Ea a studiat fizica \u015fi a fost printre cei mai buni studen\u0163i. A primit diploma \u015fi, dup\u0103 un an suplimentar, gradul de cercet\u0103tor. Dup\u0103 cursul special pentru cercetare urma s\u0103 fie repartizat\u0103 la Institutul de Fizic\u0103, un institut de cercetare. To\u0163i au fost repartiza\u0163i la Institutul de Cercetare, numai Gabi nu. Ea a fost trimis\u0103 s\u0103 predea la o \u015fcoal\u0103 medie tehnic\u0103. \u00cen ciuda eforturilor mele, cu toate c\u0103 nu duceam lips\u0103 de rela\u0163ii. Mi s-a spus clar: \u201eDegeaba, nu avem voie s\u0103 o lu\u0103m\u201d. C\u0103ile erau \u00eenchise. \u015ei atunci am \u00een\u0163eles.<\/span><\/p>\n <\/i><\/span><\/p>\n C\u00e2nd te-ai g\u00e2ndit prima oar\u0103 s\u0103 pleci?<\/i><\/span><\/p>\n \u00cencep\u00e2nd de prin 1971-1972, c\u00e2nd au venit unii colegi din str\u0103in\u0103tate, care au vrut s\u0103-mi deschid\u0103 calea. Erau doi colegi \u015fi prieteni din copil\u0103rie, unul din Germania, cel\u0103lalt din Elve\u0163ia, Ionel Roth \u015fi \u015etefi Roma\u015fcanu. Ionel mi-a spus c\u0103 exist\u0103 un anume cet\u0103\u0163ean care, contra unei sume de ordinul a zece mii de dolari, poate ob\u0163ine eliberarea din Rom\u00e2nia. \u015etefan a f\u0103cut rost de aceast\u0103 sum\u0103. \u015etefan era atunci prim-violonist \u00een Orchestre Romande<\/i> de la Lausanne. Ionel a vrut s\u0103 ob\u0163in\u0103 plecarea mea \u00een Germania sau \u00een Elve\u0163ia, cu ajutorul acestui om de afaceri din Londra, Jakober \u00eel chema. \u00cel \u015ftie toat\u0103 lumea, c\u0103 s-a scris despre el \u00eentre timp. Atunci \u00eens\u0103 era mare secret. A f\u0103cut leg\u0103tura cu Jakober, au stabilit suma, Roma\u015fcanu a g\u0103sit pe cineva care era dispus s\u0103 \u00eemprumute suma, dar, subit, a murit Roma\u015fcanu. Rela\u0163ia cu Jakober \u015fi cu sponsorul care trebuia s\u0103 dea banii s-a terminat.<\/span><\/p>\n <\/p>\n\n
\n