{"id":2178,"date":"2021-04-06T10:17:56","date_gmt":"2021-04-06T08:17:56","guid":{"rendered":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/?p=2178"},"modified":"2021-05-24T12:22:38","modified_gmt":"2021-05-24T10:22:38","slug":"annie-hammer","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/annie-hammer\/","title":{"rendered":"Annie Hammer"},"content":{"rendered":"

[et_pb_section fb_built=”1″ fullwidth=”on” _builder_version=”4.9.1″ _module_preset=”default”][et_pb_fullwidth_header title=”@ET-DC@eyJkeW5hbWljIjp0cnVlLCJjb250ZW50IjoicG9zdF90aXRsZSIsInNldHRpbmdzIjp7ImJlZm9yZSI6IiIsImFmdGVyIjoiIn19@” subhead=”%22Ceea ce \u015ftii nu \u0163i se poate lua;tot restul se poate pierde.%22″ text_orientation=”center” header_scroll_down=”on” scroll_down_icon_size=”40px” _builder_version=”4.9.2″ _dynamic_attributes=”title” _module_preset=”default” content_line_height=”1.3em” subhead_font=”||on||||||”][\/et_pb_fullwidth_header][\/et_pb_section][et_pb_section fb_built=”1″ _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” custom_padding=”0px||0px||false|false”][et_pb_row _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” max_width=”80%” module_alignment=”center” custom_padding=”10px||10px||true|false”][et_pb_column type=”4_4″ _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default”][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” link_font=”||||on||||” link_text_color=”#000000″ link_font_size=”17px” hover_enabled=”0″ link_text_color__hover_enabled=”on|hover” link_text_color__hover=”#0A4DA3″ sticky_enabled=”0″]Home<\/a> > Testimonies<\/a> > Oral history<\/a>[\/et_pb_text][\/et_pb_column][\/et_pb_row][\/et_pb_section][et_pb_section fb_built=”1″ _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” custom_padding=”0px||||false|false”][et_pb_row _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” max_width=”80%”][et_pb_column type=”4_4″ _builder_version=”4.9.0″ _module_preset=”default”][et_pb_gallery gallery_ids=”2179″ hover_overlay_color=”rgba(10,77,163,0.6)” _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” title_font=”||||||||” pagination_font=”|600|||||||” pagination_text_color=”#0A4DA3″ title_text_color__hover_enabled=”on|hover” title_text_color__hover=”#0A4DA3″][\/et_pb_gallery][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”]<\/p>\n

\n

Cam o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 vorbim la telefon, de obicei scurt, pentru c\u0103 Annie m\u0103 informeaz\u0103 concis, la subiect, despre nout\u0103\u0163i \u00een familie, pune cu tact \u00eentreb\u0103ri, cu grij\u0103, \u201es\u0103 nu te re\u0163in prea mult\u201d, spune ea. Dar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi s\u0103 facem un tur de orizont \u00een politic\u0103 sau \u00een literatur\u0103. Adesea, Annie face o incursiune \u00een trecut, evoc\u0103 oameni, destine \u015fi vremuri de demult, \u00een cele mai m\u0103runte \u015fi proaspete am\u0103nunte, poveste\u015fte f\u0103r\u0103 sentimentalism, dar cu emo\u0163ie. Mereu curioas\u0103, mereu dornic\u0103 s\u0103 \u00eenve\u0163e, Annie cite\u015fte cu creionul \u00een m\u00e2n\u0103, ia noti\u0163e \u00een fa\u0163a televizorului, navigheaz\u0103 pe Google. Urm\u0103re\u015fte cu pasiune mersul lumii \u015fi reflecteaz\u0103 cu modestie \u015fi discre\u0163ie asupra nenum\u0103ratelor destine omene\u015fti care s-au \u00eencruci\u015fat cu soarte ei. Toat\u0103 via\u0163a a fost retras\u0103 \u015fi totodat\u0103 prezent\u0103, contemplativ\u0103 \u015fi ager\u0103, sensibil\u0103 \u015fi hot\u0103r\u00e2t\u0103. \u00cen ultimii ani, chipul ei frumos \u015fi fin a dob\u00e2ndit str\u0103lucirea \u00een\u0163elepciunii omului care \u015ftie multe, dar se ab\u0163ine s\u0103 dea sfaturi, fiind con\u015ftient\u0103 de faptul c\u0103 fiecare trebuie s\u0103-\u015fi croiasc\u0103 singur drumul. Poate de aceea \u00eencerc s\u0103-mi \u00eentip\u0103resc \u00een minte, ca pe un bun pre\u0163ios, c\u00e2te o vorb\u0103, c\u00e2te o observa\u0163ie din gura ei.<\/i><\/span><\/p>\n

M-am n\u0103scut \u00een Timi\u015foara, \u00een noiembrie 1920, la doi ani dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul Primului R\u0103zboi Mondial. Am impresia c\u0103 am tr\u0103it tot secolul al XX-lea: primii dou\u0103zeci de ani, prin povestirile p\u0103rin\u0163ilor despre vremurile bune de dinainte de 1914, iar restul, prin mine \u00eens\u0103mi.<\/span><\/p>\n<\/blockquote>\n

[\/et_pb_text][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”]<\/p>\n

\n

Despre bunici \u015fi p\u0103rin\u0163i<\/b><\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Tat\u0103l meu, Arthur Kincs, n\u0103scut \u00een 1881 la Marosv\u00e1s\u00e1rhely (T\u00e2rgu Mure\u015f), a ajuns la Timi\u015foara \u00een 1910 \u015fi a deschis, la v\u00e2rsta de dou\u0103zeci \u015fi nou\u0103 de ani, o pr\u0103v\u0103lie de confec\u0163ii pentru b\u0103rba\u0163i. Financiar a fost ajutat de Juli, sora lui, cu dou\u0103zeci de ani mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t el, care avea cu so\u0163ul ei un magazin de confec\u0163ii foarte prosper \u00een Szeben (Sibiu\/Hermannstadt). C\u00e2nd a venit \u015fi de unde a venit familia la Marosv\u00e1s\u00e1rhely, tat\u0103l meu nu mai \u015ftia. Numele Kincs, \u201ecomoar\u0103\u201d pe ungure\u015fte, este un nume care a fost maghiarizat dintr-un nume pe care nu-l cunosc, probabil \u00een prima parte sau la mijlocul secolului al XIX-lea.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Nu l-am cunoscut pe bunicul meu. A fost un negustor de haine, cu o familie numeroas\u0103 de treisprezece copii, din care au ajuns la maturitate zece (\u015fase b\u0103ie\u0163i \u015fi patru fete). Fotografiile m\u0103rite ale bunicului \u015fi ale bunicii erau \u00een dormitorul p\u0103rin\u0163ilor mei, deasupra patului. Comer\u0163ul se f\u0103cea, a\u015fa mi-a povestit tata, nu numai \u00een pr\u0103v\u0103lie, ci \u015fi \u00een t\u00e2rgurile din regiune, iar b\u0103ie\u0163ii, c\u00e2nd au mai crescut, au ajutat cu to\u0163ii.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Juli tanti, n\u0103scut\u0103 \u00een 1861, s-a c\u0103s\u0103torit cu Joska Rosenthal; au trecut c\u00e2\u0163iva ani \u015fi, pentru c\u0103 nu au avut copii, au crescut-o pe sora ei cea mai mic\u0103, Jetty. Au crescut-o, au c\u0103s\u0103torit-o. Jetty a avut doi copii, o fat\u0103, Ren\u00e9e, \u015fi un b\u0103iat. Din nenorocire, Jetty a murit foarte t\u00e2n\u0103r\u0103. Atunci Juli tanti si so\u0163ul ei au crescut-o \u015fi pe fiica ei, Ren\u00e9e, care s-a c\u0103s\u0103torit cu fratele mamei mele. Ren\u00e9e \u015fi so\u0163ul ei au tr\u0103it la Budapesta \u015fi au avut dou\u0103 fete aproape de v\u00e2rsta mea, cu toate c\u0103 ele erau nepoatele m\u0103tu\u015fii mele. Juli tanti se odihne\u015fte l\u00e2ng\u0103 p\u0103rin\u0163ii mei, \u00een cimitirul din Timi\u015foara.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Fra\u0163ii tat\u0103lui meu, r\u0103sfira\u0163i cu familiile lor prin Imperiul Austro-Ungar, erau comercian\u0163i care se ocupau de confec\u0163ii de haine, \u00een afar\u0103 de unul singur, Karcsi, care a \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi a devenit func\u0163ionar.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Mama mea, Margit Freiberg, s-a n\u0103scut la Arad, \u00een 1891. Tat\u0103l ei, croitor de meserie, a murit t\u00e2n\u0103r \u015fi bunica mea, Lenka, n\u0103scut\u0103 Wolster, a r\u0103mas v\u0103duv\u0103 cu trei b\u0103ie\u0163i \u015fi o fat\u0103 (mama mea). S-a rec\u0103s\u0103torit cu Mor Krausz \u015fi s-au mutat la Budapesta. A mai n\u0103scut un b\u0103iat, dar din nou a r\u0103mas v\u0103duv\u0103. C\u00e2nd b\u0103iatul mai mic s-a dus la \u015fcoal\u0103, a\u015fa mi-au povestit, au hot\u0103r\u00e2t ca to\u0163i copiii s\u0103 aib\u0103 acela\u015fi nume, Kert\u00e9sz, \u201egr\u0103dinar\u201d \u00een ungure\u015fte, \u00een loc de Freiberg \u015fi Krausz.<\/span><\/p>\n

Mama mea l-a cunoscut pe tat\u0103l meu la Marosv\u00e1s\u00e1rhely, la unchiul ei, K\u00e1lm\u00e1n Wolster (fratele bunicii mele), c\u0103s\u0103torit cu sora tat\u0103lui meu, Roza tanti. S-au c\u0103s\u0103torit la Budapesta, \u00een noiembrie 1917, \u015fi s-au stabilit la Timi\u015foara, unde tat\u0103l meu avea, \u00een cartierul Fabric, un magazin prosper de confec\u0163ii. S-au mutat \u00eentr-o locuin\u0163\u0103 spa\u0163ioas\u0103 de trei camere cu dependin\u0163e, \u00een casa Engels, cl\u0103dire pe col\u0163 cu dou\u0103 etaje, l\u00e2ng\u0103 sinagoga neolog\u0103, vizavi de parcul mic, cinematograful Apollo \u015fi linia de tramvai. Aici s-a n\u0103scut fratele meu, Laci, \u00een 1918 \u015fi eu, \u00een 1920. Am stat aici p\u00e2n\u0103 \u00een vara anului 1927, c\u00e2nd am \u00eenceput \u015fcoala.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Dup\u0103 terminarea r\u0103zboiului, \u00een 1918, Temesv\u00e1r devine Timi\u015foara \u015fi apar\u0163ine de Rom\u00e2nia, astfel c\u0103 membrii familiei sunt desp\u0103r\u0163i\u0163i prin frontiere. Dintre fra\u0163ii tat\u0103lui meu, unul r\u0103m\u00e2ne la Viena (Austria), cel\u0103lalt la Budapesta \u015fi restul \u00een Rom\u00e2nia (T\u00e2rgu Mure\u015f, Cluj, Sibiu). Dintre fra\u0163ii mamei, trei b\u0103ie\u0163i r\u0103m\u00e2n \u00een Ungaria (Budapesta), un frate, la T\u00e2rgu Mure\u015f \u015fi mama, la Timi\u015foara.<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 ce m-am n\u0103scut eu, bunica din partea mamei s-a mutat la Timi\u015foara, a stat cu noi c\u00e2\u0163iva ani, apoi s-a mutat separat, \u00eentr-o locuin\u0163\u0103 mic\u0103, aproape de noi.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Tata se ducea diminea\u0163a la ora opt la pr\u0103v\u0103lie, mama, mai t\u00e2rziu. \u00cen pr\u0103v\u0103lie mai erau doi v\u00e2nz\u0103tori evrei, care puteau s\u0103 serveasc\u0103 clien\u0163ii \u00een mai multe limbi (rom\u00e2n\u0103, maghiar\u0103, german\u0103 \u015fi pu\u0163in chiar pe s\u00e2rbe\u015fte). \u00cen spate era un croitor care venea de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, pentru a potrivi haina pentru clien\u0163i. La pr\u00e2nz se \u00eenchidea dou\u0103 ore, \u00eentre ora unu \u015fi ora trei. Tata \u015fi mama veneau acas\u0103 \u015fi luam pr\u00e2nzul. Tata se culca pentru c\u00e2teva minute, mama se odihnea ceva mai mult. Seara veneau la ora \u015fapte acas\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Aprovizionarea, cump\u0103r\u0103turile la pia\u0163\u0103 erau f\u0103cute de mama aproape \u00een fiecare zi (pia\u0163a era atunci \u00een Pia\u0163a Traian). \u00cen unele dup\u0103-amieze, mama avea alt program. \u00cemi amintesc c\u0103 lua parte la \u015fedin\u0163e WIZO (organiza\u0163ia femeilor sioniste), dar mai activ\u0103 a fost \u00een Asocia\u0163ia femeilor (N\u00f6egylet<\/i>) din Comunitatea din Fabric. Se str\u00e2ngeau bani pentru a ajuta copiii evrei s\u0103raci sau fetele s\u0103race \u00eenainte de c\u0103s\u0103torie.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

P\u0103rin\u0163ii mergeau des la cinematograful Apollo, cred c\u0103 au v\u0103zut toate filmele mute. \u00cen timpul proiect\u0103rii, un pianist c\u00e2nta la pian, \u00een fa\u0163a ecranului. La unele filme ne duceam \u015fi noi, fratele meu \u015fi cu mine, dup\u0103-amiaz\u0103 cu mama sau, c\u00e2nd am mai crescut, singuri.<\/span><\/p>\n

\u00cen casa noastr\u0103 se vorbea ungure\u015fte, a\u015fa am fost \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i \u015fi noi, fratele meu Laci \u015fi cu mine. Tata vorbea deja rom\u00e2ne\u015fte, dar nu destul ca s\u0103 ne poat\u0103 ajuta la lec\u0163ii. Ori de c\u00e2te ori era nevoie, au angajat pe cineva care s\u0103 ne dea medita\u0163ii. Dorin\u0163a lor a fost totdeauna s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m c\u00e2t mai mult, s\u0103 \u015ftim c\u00e2t mai mult. Ra\u0163ionamentul era: ceea ce \u015ftii nu \u0163i se poate lua, tot restul se poate pierde. Asta era conduita dintotdeauna a p\u0103rin\u0163ilor evrei, de pe vremea copil\u0103riei mele \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen cas\u0103 era o femeie pentru menaj, care vorbea ungure\u015fte, \u015fi s-a mai adus o bon\u0103 ca s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m s\u0103 vorbim germana. Era o femeie nu prea t\u00e2n\u0103r\u0103, dintr-un sat b\u0103n\u0103\u0163ean, care vorbea o german\u0103 pur\u0103, nu dialectul \u015fvab. Ea ne ducea \u00een parc s\u0103 ne juc\u0103m cu ceilal\u0163i copii, b\u0103ie\u0163i \u015fi fete, copii evrei ca \u015fi noi.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00centre cele dou\u0103 r\u0103zboaie, la Timi\u015foara, dup\u0103 c\u00e2te \u00eemi amintesc, mai ales \u00een anii 1920 \u015fi la \u00eenceputul anilor 1930, \u00een multe familii evreie\u015fti erau angajate bone, guvernante la copii. \u00cen familiile mai \u00eenst\u0103rite, ele erau aduse din Austria sau din Germania. Fr\u00e4ulein<\/i>, cum spuneam noi, a stat cu noi p\u00e2n\u0103 \u00een vara lui 1927, c\u00e2nd am \u00eenceput \u015fcoala, \u00een septembrie. Ea s-a dus apoi la alt\u0103 familie, dar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd venea s\u0103 ne viziteze.<\/span><\/p>\n<\/blockquote>\n

[\/et_pb_text][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”]<\/p>\n

\n

Cartierul Fabric \u00een anii 1920-1930<\/b><\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Anii 1920 erau ani lini\u015fti\u0163i, pr\u0103v\u0103lia de confec\u0163ii mergea bine, p\u0103rin\u0163ii au putut cump\u0103ra casa din strada \u015etefan cel Mare, nr. 4, de l\u00e2ng\u0103 palatul Totisz, unde era pr\u0103v\u0103lia tatii. Comercian\u0163ii \u00een Fabric, \u00een acea vreme, erau \u00een majoritatea lor evrei. \u00cen palatul Totisz se g\u0103seau: magazin de ghete Schwartz, m\u0103run\u0163i\u015furi Krausz, textile D\u00e9nes, parfumeria Spierer \u015fi sucursala Banca Timi\u015foara la col\u0163ul cu \u015etefan cel Mare (sediul era \u00een Pia\u0163a Sf. Gheorghe, proprietar fiind Sigismund Szana).<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Dup\u0103 col\u0163ul cu \u015etefan cel Mare erau: Freund cu rechizite \u015fcolare; Kramer Zelma, pantofi; mai \u00eencolo, Adolf Kohn \u015fi fiul, fabrica de vopsele. Fabrica de baterii \u015fi l\u0103mpi electrice Dura, cu directori evrei Barta, L\u00f6wber \u015fi Per\u00e9nyi. Fabrica de ghete \u201eTurul\u201d, director Kirschner; fabrica de vopsele chimicale \u201eTanara\u201d, proprietar familia Kinsky. \u00cen partea cealalt\u0103 a str\u0103zii, de la Pia\u0163a Traian \u00eencep\u00e2nd, erau: textile Mevorach; lucru de m\u00e2n\u0103 Rudas; b\u0103c\u0103nie Farkas; b\u0103uturi Schlesinger; farmacia Schuhl; mai departe, fabrica de prosoape Schegerin \u015fi Berg.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen Pia\u0163a Traian erau: m\u0103run\u0163i\u015furi Sch\u00f6nheim; magazin de m\u0103run\u0163i\u015furi \u015fi obiecte de mod\u0103 Duschnitz; alimentara Grosz; vizavi, magazin de piel\u0103rie Grossmann (l\u00e2ng\u0103 biserica s\u00e2rbeasc\u0103). Pe partea cealalt\u0103: cafeneaua Weisz, magazin de haine Weinberger; magazin de sfori Albala.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Pe strada 3 August, pe partea cealalt\u0103, vizavi de palatul Totisz: textile Kanizsa; textile Szinberger; textile angro Sch\u00f6nbrunn \u015fi Pinkesz; confec\u0163ii Schnabel; textile \u201eFortuna\u201d, proprietar Csendes. De la Pia\u0163a Traian spre Bega (str. Dacilor, Pia\u0163a de f\u00e2n): magazin de haine Sch\u00f6nbrunn, magazin de haine Musafia; fotograf M\u00fcller; depozit de fier\u0103rie Deutsch. Vizavi, magazinul de sfori Singer, col\u0163 cu Pia\u0163a Petru Rare\u015f, apoi sticl\u0103ria Adler. Pe strada Dacilor, col\u0163 cu strada Timocului: farmacia Kov\u00e1cs. Pe strada Timocului: fabrica de piel\u0103rie Schlosser, apoi, trec\u00e2nd podul pe malul Begheului, \u201eIndustria L\u00e2nii\u201d, proprietar Totisz. Pe partea cealalt\u0103, splaiul Pene\u015f Curcanul: fabrica de s\u0103pun Rosenthal \u015fi Telkes; fabrica de lacuri \u015fi vopsele F\u00e4rber, fabrica de panglici \u015fi broderii Fadepa (directori evrei) \u015fi fabrica de ciorapi Poll\u00e1k.<\/span><\/p>\n<\/blockquote>\n

[\/et_pb_text][et_pb_gallery gallery_ids=”2184″ fullwidth=”on” _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” title_font=”||||||||” pagination_font=”|600|||||||” pagination_text_color=”#0A4DA3″ custom_margin=”||0px||false|false” title_text_color__hover_enabled=”on|hover” title_text_color__hover=”#0A4DA3″][\/et_pb_gallery][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”]<\/p>\n

<\/span>Fragment din manuscrisul Annei Hammer<\/span><\/em><\/p>\n

[\/et_pb_text][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”]<\/p>\n

\n

\u00cen Pia\u0163a de f\u00e2n, spre gar\u0103, erau: magazin de b\u0103uturi \u015fi c\u00e2rcium\u0103 Leff; alimentar\u0103 Kohn; depozit de lemne Spitzer; Reich, tot lemne. Vizavi de gar\u0103: restaurantul de var\u0103 \u201ePacsirta\u201d (Cioc\u00e2rlia), proprietari evrei, Havas. Vizavi: fabrica \u201eStandard\u201d de ciorapi, Rohrlich.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Multe dintre case erau propriet\u0103\u0163i evreie\u015fti. De la Podul Decebal spre Pia\u0163a Traian se g\u0103seau: casa B\u0103ile Neptun, proprietatea familiei Nobel; casa Steiner; \u00een continuare, spre Pia\u0163a Traian, casele Singer, Wilhelm; vizavi: casele Adler, Schlosser, Reichenbach, Kanizsa. \u00cen spatele str\u0103zii 3 August, spre Bega, \u00een anii 1920-1930, erau case gen vile: Hubsch, Roma\u015fcanu, Bercovici, Kalman. Pe \u015etefan cel Mare: casele Kincs, Schwartz, Hammer, mai departe Schlesinger. \u00cen Pia\u0163a Traian: casele Duschnitz, Gross, Freund. Pe strada Dacilor: casele Sch\u00f6nbrunn, M\u00fcller, Deutsch. Pe strada Petru Rare\u015f: Adler, Temmer. <\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span><\/p>\n

Am fost dornic\u0103 s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163<\/b><\/span><\/p>\n

Am avut o copil\u0103rie protejat\u0103, p\u0103rin\u0163ii oferindu-mi tot ceea ce au putut. \u00cen 1927, c\u00e2nd trebuia s\u0103 \u00eencep clasa \u00eent\u00e2i, s-a \u00eenfiin\u0163at \u015fcoala elementar\u0103 evreiasc\u0103, \u00een cartierul Fabric. A fost o dilem\u0103 pentru p\u0103rin\u0163ii mei: ce \u015fcoal\u0103 s\u0103 aleag\u0103 pentru mine? Mama a fost de p\u0103rere s\u0103 m\u0103 duc la \u015fcoala rom\u00e2neasc\u0103, s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 limba c\u00e2t mai corect \u015fi c\u00e2t mai repede. Acas\u0103 se vorbea ungure\u015fte, ca \u015fi \u00een celelalte familii de evrei din cartier. A\u015fa c\u0103 am fost \u00eenscris\u0103 la \u015fcoala de aplica\u0163ie pe l\u00e2ng\u0103 \u015ecoala Normal\u0103 din str. Pestalozzi, unde fratele meu, Laci, era deja elev \u00een clasa a treia. Tot \u00een vara anului 1927 ne-am mutat \u00een casa din \u015etefan cel Mare, \u00eentr-un apartament spa\u0163ios, cu patru camere \u015fi cu un balcon spre strad\u0103, unde mergea tramvaiul. Am fost foarte bucuroas\u0103 c\u0103 puteam s\u0103 v\u0103d de sus tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 pe strad\u0103.<\/span><\/p>\n

\u00cemi amintesc c\u0103 m-am dus cu mare entuziasm la \u015fcoal\u0103, dar \u00een prima zi am venit acas\u0103 pl\u00e2ng\u00e2nd. Nu am \u00een\u0163eles aproape nimic, \u015ftiam foarte pu\u0163in rom\u00e2ne\u015fte. P\u0103rin\u0163ii au \u00een\u0163eles imediat problema \u015fi au angajat o domni\u015foar\u0103 care venea zilnic dup\u0103-amiaz\u0103, timp de vreo dou\u0103 luni, s\u0103 vorbeasc\u0103 cu mine rom\u00e2ne\u015fte. A\u015fa am \u00eenv\u0103\u0163at p\u00e2n\u0103 la Cr\u0103ciun s\u0103 vorbesc curent limba rom\u00e2n\u0103. Am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 obi\u015fnuiesc cu \u015fcoala. Mai erau doi b\u0103ie\u0163i evrei \u00een clas\u0103, Gyuri D\u00e9nes \u015fi Pali Drexler, cu care m-am \u00eemprietenit repede; cu restul elevilor, ceva mai \u00eencet. Am r\u0103mas cu ei \u00een rela\u0163ii de prietenie, natural, cu intervale, pentru c\u0103 nu am locuit tot timpul \u00een acela\u015fi ora\u015f. Acum nu mai sunt. Gyuri D\u00e9nes a tr\u0103it p\u00e2n\u0103 la optzeci de ani, Pali Drexler, p\u00e2n\u0103 la optzeci \u015fi doi de ani. Gyuri a murit \u00een Germania, Pali, \u00een Israel. La \u015fcoal\u0103, clasa \u00eent\u00e2i \u015fi a doua erau \u00eempreun\u0103, \u00eentr-o sal\u0103; \u00een alt\u0103 sal\u0103, a treia \u015fi a patra. Am fost dornic\u0103 s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163, s\u0103 \u015ftiu c\u00e2t mai mult. C\u00e2nd am venit acas\u0103, imediat m-am apucat de lec\u0163ii. Am fost con\u015ftiincioas\u0103 \u015fi poate ambi\u0163ioas\u0103. Acum c\u00e2teva zile, c\u00e2nd am sunat o veche prieten\u0103 \u00een Israel, Ancsi Spira, s-o felicit de ziua ei de nou\u0103zeci \u015fi doi de ani (a fost la aceea\u015fi \u015fcoal\u0103 elementar\u0103 cu mine, dar \u00eentr-o clas\u0103 superioar\u0103), mi-a spus, printre altele, c\u0103 \u00ee\u015fi aduce aminte cum eu totdeauna ridicam m\u00e2na, dornic\u0103 s\u0103 r\u0103spund. De colegi am fost privit\u0103 oarecum cu ne\u00eencredere, ceea ce sim\u0163eam. Pe parcurs ne-am mai \u00eemprietenit, dar a r\u0103mas totu\u015fi o distan\u0163\u0103 \u00eentre noi.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Cum a venit vacan\u0163a de var\u0103 \u015fi s-a f\u0103cut mai cald, ne duceam \u00eempreun\u0103 cu fratele meu la bazinul Igiena, tot pe strada Pestalozzi, vizavi de \u015fcoal\u0103. Acolo am \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 \u00eenot. Au mai venit copii \u015fi din alte cartiere \u015fi a\u015fa am ajuns s\u0103 avem mai multe cuno\u015ftin\u0163e \u015fi prieteni: Willy Leipnik (Dorian), Paul Cosma, Benedek \u015fi al\u0163ii.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Bunica venea des pe la noi \u015fi, c\u00e2nd ea nu putea, mergeam noi la ea. Nu am fost o familie religioas\u0103, dar s\u0103rb\u0103torile mari se \u0163ineau. Pr\u0103v\u0103lia era \u00eenchis\u0103 \u015fi mergeam cu to\u0163ii la sinagoga neolog\u0103 din Fabric. Vineri seara, c\u00e2nd bunica era prezent\u0103, mama aprindea lum\u00e2n\u0103rile. Iarna aveam o cin\u0103 cu bun\u0103t\u0103\u0163i din carne de g\u00e2sc\u0103. M\u0103rimea ficatului era totdeauna discutat\u0103. S-a g\u0103tit numai cu untur\u0103 de g\u00e2sc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een 1938, c\u00e2nd tata a f\u0103cut o criz\u0103 de fiere \u015fi atunci am \u00eenceput s\u0103 g\u0103tim \u015fi cu ulei. Untura de g\u00e2sc\u0103 se procura de la dou\u0103 femei, una din Iosefin, cealalt\u0103 din Fabric, ce aprovizionau familiile care nu t\u0103iau destule g\u00e2\u015fte pentru a-\u015fi acoperi nevoile proprii.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

C\u00e2nd eram \u00een clasele primare, ne duceam de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dup\u0103-amiaz\u0103, la ora de religie. Domnul Rosenthal, ajutorul de cantor, \u0163inea ora la \u015fcoala rom\u00e2neasc\u0103 din str. Titu Maiorescu (B\u00e1r\u00e1ny utca), pentru elevii din cele trei \u015fcoli elementare rom\u00e2ne\u015fti din cartier. \u015ei acolo am fost ambi\u0163ioas\u0103, \u00eemi aduc aminte \u015fi azi ce am \u00eenv\u0103\u0163at. La liceu, ora de religie, \u00eentre 1931 \u015fi 1939, era \u0163inut\u0103 de rabinul Drexler, o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, pentru elevii evrei din cele opt clase de liceu.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Dup\u0103 ce am terminat clasele elementare \u00een anul 1931, fiind socotit\u0103 printre elevele cele mai bune, am urmat liceul. Fratele meu era elev la Liceul Israelit de b\u0103ie\u0163i, care avea opt clase de liceu. Liceul Israelit de fete avea numai patru. S-a pus din nou problema ce \u015fcoal\u0103 s\u0103 frecventez, dar \u015fi de data aceasta mama mea era decis\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 m\u0103 duc la liceul de fete rom\u00e2nesc Carmen Sylva, pentru c\u0103 trebuie s\u0103 ajung neap\u0103rat s\u0103 am bacalaureat \u015fi apoi vom vedea.<\/span><\/p>\n

Am dat admiterea, am trecut \u015fi am intrat \u00een clasa I A de liceu (a fost \u015fi o clas\u0103 B). Clasele erau mari, cam 50 de fete \u00eentr-o clas\u0103. Am avut al\u0163i colegi \u015fi am fost privit\u0103 de cei mai mul\u0163i ca nef\u0103c\u00e2nd parte dintre ei. Totu\u015fi mi-am f\u0103cut unele prietenii \u015fi m-am str\u0103duit s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 c\u00e2t mai bine (nu mi-a fost u\u015for). Mai erau dou\u0103 evreice \u00een clas\u0103, Ecaterina Temmer \u015fi Rozalia M\u00fcller. \u00cen 1935 am terminat primele patru clase de liceu \u015fi urma admiterea \u00een clasa a cincea. P\u0103rin\u0163ii mei c\u0103utau s\u0103 ajute \u015fi s\u0103 compenseze, a\u015fa c\u0103, \u00eenainte de admitere, am fost preg\u0103tit\u0103 timp de c\u00e2teva luni de un student de la Politehnic\u0103, Ladislau Czeizler. El era din alt ora\u015f, avea mare grij\u0103 s\u0103 nu se \u015ftie c\u0103 este evreu, pentru c\u0103 pe vremea aceea studen\u0163ii evrei nu erau primi\u0163i la Politehnica din Timi\u015foara. Am omis s\u0103 spun c\u0103, \u00een timpul claselor primare, venea la noi acas\u0103, de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, domni\u015foara Majtinsky, s\u0103 ne dea ore de german\u0103 \u015fi de pian. A\u015fa mi-am putut men\u0163ine cuno\u015ftin\u0163ele de limba german\u0103. \u00cen sufragerie aveam un pian mare, la care mama c\u00e2nta deseori. Mergeam \u015fi la ore de gimnastic\u0103 ritmic\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen clasa \u00eent\u00e2i de liceu am \u00eenceput s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 \u015fi limba francez\u0103, dou\u0103 ore pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een clasa a VIII-a de liceu. Ca s\u0103 \u015ftiu mai bine \u015fi cum eram dornic\u0103 s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163, m-am dus \u015fi la ore particulare. \u00cen ora\u015f erau dou\u0103 domni\u015foare mai \u00een v\u00e2rst\u0103, din Fran\u0163a: Mme Jacopin \u015fi Mme Petit. Eu eram la Mme Jacopin de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u00eentr-un curs cu patru elevi (trei fete \u015fi un b\u0103iat). St\u0103tea vizavi de liceul Loga, \u00een cl\u0103direa de l\u00e2ng\u0103 parc. \u00cen orele de francez\u0103 (gramatic\u0103, literatur\u0103, geografia Fran\u0163ei), la liceu, am \u00eenv\u0103\u0163at despre Paris un an \u00eentreg. C\u00e2nd am ajuns la Paris, \u00een 1980, nimeni nu a vrut s\u0103 cread\u0103 c\u0103 eu sunt acolo pentru prima dat\u0103. M-am dus \u015fi la ore particulare de literatur\u0103 german\u0103, la doamna Kornis, originar\u0103 din Praga, cu o vast\u0103 cultur\u0103, o adev\u0103rat\u0103 intelectual\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen locuin\u0163a noastr\u0103 am avut un dulap plin de c\u0103r\u0163i \u00een limba maghiar\u0103: A R\u00e9vai Lexikon<\/i> \u015fi A Pallas nagy lexikona <\/i>\u015fi c\u0103r\u0163i de literatur\u0103, Tolstoi, Dostoievski, Victor Hugo, Pet\u00f6fi, J\u00f3kai, Miksz\u00e1th. Le citeam \u00een vacan\u0163\u0103.<\/span><\/p>\n

Vara ne duceam \u00een sta\u0163iuni balneare cu mama, pentru dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, la Sovata, Borsec, Buzia\u015f, iar apoi, de fiecare dat\u0103, dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni la Sibiu, la rudele noastre, cele dou\u0103 m\u0103tu\u015fi \u015fi un unchi din partea tatii.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen clasa a V-a de liceu au venit \u00eenc\u0103 cinci colege evreice, care terminaser\u0103 primele patru clase la Liceul Israelit. Ne-am \u00eemprietenit cu ele \u015fi aproape \u00een fiecare duminic\u0103 dup\u0103-amiaz\u0103 eram \u00eempreun\u0103. Acum eram zece evreice \u00een clasa a V-a. Cum curentul antisemit devenea din ce \u00een ce mai puternic, majoritatea colegelor rom\u00e2nce cu care ne \u00eemprietenisem s-au distan\u0163at. \u00cen afara \u015fcolii, nu voiau s\u0103 aib\u0103 aproape nimic de-a face cu noi. Au \u00eenceput s\u0103 mearg\u0103 cu studen\u0163ii de la Politehnic\u0103, afla\u0163i sub influen\u0163\u0103 legionar\u0103. \u00centre cele dou\u0103 r\u0103zboaie, niciun evreu nu a fost primit ca student la Politehnica din Timi\u015foara. \u00cen anii \u201930, un t\u00e2n\u0103r evreu din Timi\u015foara sau Banat, care voia s\u0103 devin\u0103 inginer, se ducea s\u0103 \u00eenve\u0163e \u00een Cehoslovacia, la Brno sau la Praga, la o universitate de limb\u0103 german\u0103, sau \u00een Fran\u0163a ori \u00een Germania.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cemi aduc aminte c\u0103, \u00een zile de s\u0103rb\u0103toare na\u0163ional\u0103, studen\u0163ii defilau pornind de la biserica ortodox\u0103, \u00een grupuri mari. P\u00e2n\u0103 \u00een 1935, singura biseric\u0103 ortodox\u0103 \u00een ora\u015f era cea din Fabric, apoi s-a cl\u0103dit cea din pia\u0163a K\u00fcttl. Catedrala din centru a fost construit\u0103 \u00een timpul r\u0103zboiului. Studen\u0163ii treceau c\u00e2nt\u00e2nd c\u00e2ntece antisemite. Deoarece ne era team\u0103 c\u0103 vor arunca cu pietre \u015fi vor sparge vitrinele, ne duceam \u00een pr\u0103v\u0103lie s\u0103 protej\u0103m vitrinele cu rulourile de fier care se manevrau din incinta magazinului.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Noi, cele zece evreice din clas\u0103, de\u015fi toate eram eleve bune, bine preg\u0103tite, eram sigure, fiind prim\u0103vara anului 1939, c\u0103 nu o s\u0103 ne lase pe toate s\u0103 trecem examenul de bacalaureat. Dar miracolul s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi toate am trecut.<\/span><\/p>\n

Iar s-a pus \u00eentrebarea ce s\u0103 fac mai departe.<\/span><\/p>\n<\/blockquote>\n

[\/et_pb_text][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”]<\/p>\n

\n

Anii de r\u0103zboi (1939-1944)<\/b><\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span> Fratele meu, care terminase liceul \u00een 1936, a intrat \u00een pr\u0103v\u0103lia tatii, cu inten\u0163ia s\u0103 preia c\u00e2ndva comer\u0163ul. Eu voiam s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 \u015fi am optat pentru o \u015fcoal\u0103 de textile de doi ani, la Bucure\u015fti, timpurile fiind nesigure. P\u0103rin\u0163ii mei \u015fi cu mine am fost de p\u0103rere c\u0103 ar fi bine s\u0103 fac peste var\u0103 un stagiu la o fabric\u0103 de textile din ora\u015f, ca voluntar. Cu mare protec\u0163ie, am ob\u0163inut un stagiu timp de dou\u0103 luni, la \u201eIndustria L\u00e2nii\u201d. M-am dus \u00een fiecare zi, de la ora \u015fapte diminea\u0163a la trei dup\u0103-amiaza, \u015fi am lucrat p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lui august. Am trecut prin toate sec\u0163iile. Cum \u015ftiam c\u0103 nu am talent la desen, absolut necesar pentru a crea modele noi de stof\u0103 (poate a\u015f fi putut \u00eenv\u0103\u0163a), eram \u00een dubiu dac\u0103 asta ar putea fi o profesie pentru mine. Nu mi-am v\u0103zut locul \u00eentr-o \u00eentreprindere de textile.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Cum timpurile deveneau din ce \u00een ce mai grele \u015fi nesigure, iar eu eram nehot\u0103r\u00e2t\u0103, p\u0103rin\u0163ii au decis s\u0103 r\u0103m\u00e2n acas\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 croitoria. Ideea era c\u0103 este o meserie cu care se poate tr\u0103i oric\u00e2nd \u015fi oriunde. A\u015fa c\u0103, \u00een loc s\u0103 merg la Bucure\u015fti, am intrat ca practicant\u0103 la salonul de croitorie condus de Ila Stern Schlesinger. Era \u00een octombrie 1939; a \u00eenceput r\u0103zboiul. M-am dus acolo regulat p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103vara lui 1940, dar mi-am dat seama c\u0103 nici asta nu mi se potrive\u015fte.<\/span><\/p>\n

\u00centre timp, l-am cunoscut mai bine pe fratele colegei mele de liceu, Lilly K., cu 14 ani mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t mine, \u015fi \u00een iunie 1940 m-am c\u0103s\u0103torit. St\u0103team \u00eentr-o locuin\u0163\u0103 frumoas\u0103, \u00een cartierul Elisabetin, \u00eentr-o vil\u0103, proprietatea familiei L\u00f6wy. Nu peste mult timp, mi-am dat seama c\u0103 mariajul nostru nu va fi de durat\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span><\/p>\n

Au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 legile rasiale. \u00centreprinderile \u015fi magazinele proprietarilor evrei trebuiau \u201erom\u00e2nizate\u201d: cel pu\u0163in 50% din firm\u0103 s\u0103 treac\u0103 \u00een proprietate cre\u015ftin\u0103. P\u0103rin\u0163ii mei s-au \u00een\u0163eles cu domnul Dobrot\u0103, care se refugiase cu familia din Transilvania de Nord, oameni cumsecade, \u015fi firma a continuat sub numele \u201eOctavian Dobrot\u0103 \u015fi Co\u201d. \u00cen august 1940, Ardealul de Nord a intrat sub domina\u0163ia Ungariei (Dictatul de la Viena). Majoritatea popula\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti s-a refugiat \u00een Rom\u00e2nia. Facultatea de Medicin\u0103 din Cluj s-a mutat la Sibiu, Facultatea de \u015etiin\u0163e, la Timi\u015foara.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cemi aduc aminte c\u0103, la vreo dou\u0103 zile dup\u0103 anun\u0163area Dictatului de la Viena, o coleg\u0103 de liceu m-a rugat s\u0103 trec neap\u0103rat pe la ea. Era fiica unui medic originar din Budapesta, care luptase \u00een r\u0103zboiul din 1914-1918. Au hot\u0103r\u00e2t brusc s\u0103 se mute de la Timi\u015foara la Oradea. De ce? \u00cen Primul R\u0103zboi Mondial, tat\u0103l ei fusese decorat de unguri \u015fi ei erau siguri c\u0103 legile rasiale nu vor fi aplicate \u00een cazul lor. \u00centr-adev\u0103r, prietena mea a intrat la facultatea din Cluj, \u00een 1940, ca student\u0103 la chimie, atunci c\u00e2nd facult\u0103\u0163ile din Rom\u00e2nia erau \u00eenchise pentru evrei. \u00cens\u0103, \u00een aprilie 1944, ca to\u0163i ceilal\u0163i evrei din Oradea, \u015fi ea cu familia ei fost du\u015fi \u00een ghetou \u015fi apoi deporta\u0163i la Auschwitz. Ea a supravie\u0163uit \u015fi a ajuns \u00een Suedia; p\u0103rin\u0163ii au fost gaza\u0163i.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen acea vreme m-am \u00eemprietenit cu dou\u0103 familii tinere, \u00een care so\u0163iile erau originare din Oradea, \u015fi, ca urmare a Dictatului din Viena, au ajuns s\u0103 fie desp\u0103r\u0163ite de p\u0103rin\u0163i. Mama uneia dintre fete a venit la Timi\u015foara, \u00een vizit\u0103, chiar \u015fi \u00een ianuarie 1944, c\u00e2nd noi nici p\u00e2n\u0103 \u00een Fratelia nu aveam voie s\u0103 mergem. S-a \u00eentors la Oradea, unde, peste trei luni, evreii au fost \u00eenchi\u015fi \u00een ghetouri, apoi du\u015fi la Auschwitz. Nu s-au mai \u00eentors. Au fost gaza\u0163i.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Ambele prietene au r\u0103mas gravide imediat dup\u0103 23 august 1944. Una a f\u0103cut o criz\u0103 de epilepsie \u00een somn, \u00een timpul gravidit\u0103\u0163ii, sarcina a trebuit s\u0103 fie \u00eentrerupt\u0103 \u015fi ea a r\u0103mas cu crize de epilepsie. Cealalt\u0103 prieten\u0103 a n\u0103scut, \u00een decembrie 1945, o feti\u0163\u0103 frumoas\u0103, dar care a r\u0103mas cu un soi de schizofrenie. I-am \u00eent\u00e2lnit \u00een 1978, la Haifa, \u00een Israel, dup\u0103 ce so\u0163ul ei a murit. Prietena mea s-a sinucis \u00een 1980.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen anii 1941-1942 au ie\u015fit noi legi rasiale. Evreii din comunit\u0103\u0163ile rurale nu mai aveau voie s\u0103 locuiasc\u0103 acolo, erau for\u0163a\u0163i s\u0103 se mute \u00een ora\u015f. Aparatele de radio trebuiau predate, \u00eentreprinderile evreie\u015fti rom\u00e2nizate, casele proprietate evreiasc\u0103 au intrat \u00een posesia CNR-ului. Niciun evreu nu mai putea locui \u00eentr-o cas\u0103 CNR. P\u0103rin\u0163ii mei s-au mutat pe str. Titu Maiorescu, \u00eentr-un apartament de dou\u0103 camere. Erau patru persoane, dar dup\u0103 ce au mai venit \u015fi ni\u015fte rude, erau \u015fase persoane. Eu cu so\u0163ul ne-am mutat \u00een Fabric, pe str. Cermena. Sub pretextul c\u0103 ar fi pentru armat\u0103 \u015fi pentru cei care au trebuit s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 domiciliul dup\u0103 Dictatul de la Viena, popula\u0163ia evreiasc\u0103 trebuia s\u0103 predea haine. S-a stabilit o cot\u0103, iar Comunitatea avea sarcina s\u0103 organizeze colecta. Am ajutat \u015fi eu la Comunitate \u00een aceast\u0103 ac\u0163iune. \u00cen toamna anului 1941, b\u0103rba\u0163ii evrei au fost convoca\u0163i s\u0103 se prezinte la stadionul Electrica, pentru a fi trimi\u015fi \u00een deta\u015famente de munc\u0103. Au fost trimi\u015fi \u00een diferite p\u0103r\u0163i ale \u0163\u0103rii, la cariere de piatr\u0103 pe Valea Oltului, la repararea \u015finelor de cale ferat\u0103. Munca nu era util\u0103, nici rentabil\u0103, era \u00eenc\u0103 un mod de \u00eenjosire a demnit\u0103\u0163ii evreilor. Fratele meu a ajuns la C\u00e2ineni (pe Valea Oltului), so\u0163ul meu era l\u00e2ng\u0103 Timi\u015foara.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Nesiguran\u0163a \u015fi frica de deportare au creat o stare general\u0103 de nelini\u015fte, a\u015fa c\u0103 mul\u0163i \u015fi-au procurat cele necesare \u00een caz de deportare. De abia \u00een 1949 a aruncat Gyuszi, al doilea meu so\u0163, l\u0103di\u0163a cu ro\u0163i care era \u00een pod. O preg\u0103tise ca s\u0103-l poat\u0103 transporta pe b\u0103iatul lui Lacko, deoarece acesta avea sechele dup\u0103 poliomelit\u0103. Deportarea era considerat\u0103 ca un pericol iminent.<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

Cred c\u0103 a fost \u00een 1942, c\u00e2nd la chestura poli\u0163iei (sediul era \u00een cl\u0103direa Liceului Israelit) au fost aduna\u0163i evreii care aveau dosar la poli\u0163ie, pentru c\u0103 au participat la mi\u015fc\u0103ri de st\u00e2nga, a\u015fa-zise comuniste, precum \u015fi cei care ceruser\u0103 pa\u015faport de emigrare \u00een America, prin Uniunea Sovietic\u0103, aceasta fiind singura rut\u0103 prin care ar fi putut ajunge \u00een SUA. S-au format dou\u0103 grupuri, au fost \u00eembarca\u0163i separat \u00een vagoane de marf\u0103 \u015fi trimi\u015fi \u00een Transnistria. Abia dup\u0103 r\u0103zboi am aflat c\u0103 aceia din grupul cu pa\u015fapoartele au fost to\u0163i masacra\u0163i, c\u00e2nd au ajuns la grani\u0163\u0103. Ceilal\u0163i au fost du\u015fi \u00een lag\u0103rul de la Vapnyarka (a\u015fa s-a \u00eent\u00e2mplat cu cumnata mea, Ilus), apoi la Olgopol. Cum frontul se apropia \u00een iarna lui 1944, au fost evacua\u0163i, urca\u0163i \u00een vagoane \u015fi adu\u015fi \u00eenapoi \u00een \u0163ar\u0103. Cei cu antecedente penale au fost \u00eenchi\u015fi \u00een lag\u0103rul de la T\u00e2rgu Jiu, ceilal\u0163i s-au \u00eentors la casele lor, dar trebuiau s\u0103 se prezinte s\u0103pt\u0103m\u00e2nal la chestura poli\u0163iei.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span><\/p>\n

\u00cen aceste \u00eemprejur\u0103ri, m-am al\u0103turat \u015fi eu mi\u015fc\u0103rii antifasciste, o mi\u015fcare de st\u00e2nga. Era anul 1942. Mul\u0163i dintre prietenii mei au participat \u015fi ei. Lozinca era: \u201eNu ne vom l\u0103sa omor\u00e2\u0163i ca vitele\u201d. Str\u00e2ngeam bani pentru de\u0163inu\u0163i, d\u0103deam ajutor familiilor, c\u0103utam ad\u0103post ilegal pentru cei urm\u0103ri\u0163i.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Nu aveam aparate de radio, care erau singura surs\u0103 de informa\u0163ie real\u0103 despre front. St\u0103team pe strada Cermena, \u00een casa unui t\u0103b\u0103car, \u015fi m-am \u00eemprietenit cu familia lui, care locuia \u00een apropiere. C\u00e2nd copiii lor erau la \u015fcoal\u0103 \u015fi numai so\u0163ia era acas\u0103, m\u0103 duceam diminea\u0163a la ei s\u0103 ascult BBC-ul. Cam fiecare dintre noi f\u0103cea la fel, ca s\u0103 fie informat.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen iunie 1944, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 termin cu c\u0103snicia \u015fi m-am dus acas\u0103 la p\u0103rin\u0163i. \u00cen locuin\u0163a de dou\u0103 camere erau deja cinci persoane, mobil\u0103 mult\u0103, nu era unde s\u0103 punem \u00eenc\u0103 un pat. Proprietara casei, cre\u015ftin\u0103, cu o fiic\u0103 de 10 ani, m-a primit s\u0103 dorm la ea. \u00cen fiecare sear\u0103, \u00een pijama \u015fi capot, m\u0103 duceam la ei, iar diminea\u0163a veneam \u00eenapoi, \u00een locuin\u0163a noastr\u0103. Aveam avantajul c\u0103 puteam asculta radioul. Acolo am auzit vestea mare \u00een 23 august. Bucurie mare, dar \u015fi team\u0103: ce va aduce ziua de m\u00e2ine? Armata german\u0103 era \u00een retragere, trupele nem\u0163e\u015fti erau \u00een Iugoslavia, teama era c\u0103 vor veni \u015fi se vor r\u0103zbuna.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span><\/p>\n

Dup\u0103 23 august 1944<\/b><\/span><\/p>\n

La \u00eenceputul lui septembrie, armata german\u0103 era \u00een Serbia, aproape de Timi\u015foara. \u00cen c\u0103ru\u0163e, cum am putut, am pornit spre Lugoj. Noaptea, \u00een drum, ne-am ascuns \u00eentr-un sat, \u00eentr-un grajd, \u015fi diminea\u0163\u0103 am ajuns la Lugoj. Eu am plecat cu fratele meu, p\u0103rin\u0163ii erau deja acolo. Am stat la cunoscu\u0163i. Nesiguran\u0163a era tot mare, dar, peste c\u00e2teva zile, au ap\u0103rut tancurile sovietice. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, ne-am sim\u0163it \u00een siguran\u0163\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen c\u00e2teva zile am \u00eenceput s\u0103 ne organiz\u0103m noi, cei din mi\u015fcarea antifascist\u0103. \u00cenapoi, la Timi\u015foara, am lucrat ca activist\u0103 la Ap\u0103rarea Patriotic\u0103, de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara: \u015fedin\u0163e, plasarea celor veni\u0163i din \u00eenchisori \u015fi lag\u0103re. F\u0103c\u00e2nd munc\u0103 de birou, cu responsabilit\u0103\u0163i multiple, m-am g\u00e2ndit c\u0103, \u00een societatea asta nou\u0103, care va fi mult mai dreapt\u0103, eu trebuie s\u0103 am o profesie serioas\u0103. Cum visul meu era farmacia sau chimia, m-am preg\u0103tit \u015fi, la sf\u00e2r\u015fitul lui noiembrie 1944, am dat admitere la Facultatea de \u015etiin\u0163e, sec\u0163ia Chimie, \u00een cl\u0103direa Po\u015ftei Centrale, sus, la etajul patru. Facultatea fusese evacuat\u0103 \u00een 1940 de la Cluj la Timi\u015foara.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

La examen, \u00eemi aduc aminte c\u0103 printre tinerii \u015fi tinerele care terminaser\u0103 liceul \u00een 1944 erau \u015fi c\u00e2teva fete germane, foarte frumoase \u015fi elegant \u00eembr\u0103cate. Am trecut examenul \u015fi, \u00een ianuarie 1945, facultatea a \u00eenceput \u015fi am devenit student\u0103. Fetele germane nu au ap\u0103rut. Au fost luate toate la munc\u0103 \u00een Uniunea Sovietic\u0103, \u00een afar\u0103 de acelea care au reu\u015fit s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103 repede cu b\u0103rba\u0163i rom\u00e2ni. Cursurile erau \u00een Palatul Lloyd, iar laboratoarele, \u00een Palatul Po\u015ftei. Eu terminasem liceul \u00een 1939, a\u015fa c\u0103 dup\u0103 o pauz\u0103 de \u015fase ani nu mi-a fost u\u015for. M-am str\u0103duit, am muncit destul de greu ca s\u0103 fac fa\u0163\u0103. A ap\u0103rut o lege pentru studen\u0163i ca mine, care fuseser\u0103 exclu\u015fi din \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul universitar \u00een perioada 1940-1944, legea Voitec, dup\u0103 numele ministrului educa\u0163iei de atunci, care ne asigura sesiune deschis\u0103, adic\u0103 puteam da examenele \u00een momentul \u00een care ne sim\u0163eam preg\u0103ti\u0163i. A fost un mare avantaj pentru mine.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span><\/p>\n

\u00cen decembrie 1944, c\u00e2nd partidul a ie\u015fit din ilegalitate, am fost primit\u0103 \u00een PCR, cu vechime de membr\u0103 din 1942, c\u00e2nd \u00eencepusem s\u0103 lucrez \u00een mi\u015fcarea antifascist\u0103. Via\u0163a \u00een ora\u015f a devenit oarecum normal\u0103, dar seara se spunea c\u0103 nu e bine s\u0103 ie\u015fi, c\u0103 solda\u0163ii ru\u015fi, salvatorii no\u015ftri, umbl\u0103 be\u0163i, sunt periculo\u015fi \u015fi \u00ee\u0163i iau ceasul. Unii au povestit c\u0103 ofi\u0163erii ru\u015fi evrei, caza\u0163i la evrei, ar fi zis c\u0103 comunismul nu este ceea ce credem noi \u015fi c\u0103, dac\u0103 putem, s\u0103 plec\u0103m.<\/span><\/p>\n

La Timi\u015foara, \u00een cartierul nostru, pe str\u0103zile de la Pia\u0163a Traian spre Bega, tr\u0103iau c\u00e2teva sute de familii de evrei ortodoc\u015fi, cu pr\u0103v\u0103lia \u00een fa\u0163\u0103, locuin\u0163a \u00een spate \u015fi copii mul\u0163i. Aveau sinagoga \u015fi rabinul lor. Eu cuno\u015fteam numai vreo dou\u0103 sau trei familii, ei nu se amestecau cu evreii neologi. \u00cen c\u00e2teva luni, au plecat aproape to\u0163i. Mama mea era speriat\u0103. Cu leg\u0103turile lor peste tot \u00een lume, zicea mama, ei \u015ftiu c\u0103 aici via\u0163a va fi dificil\u0103. \u00cens\u0103 eu credeam c\u0103 pleac\u0103 din motive religioase…<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span><\/p>\n

\u00cen 1945, toamna, Clujul fiind eliberat, Facultatea de \u015etiin\u0163e s-a mutat \u00eenapoi, la Cluj. C\u0103l\u0103toria cu trenul nu era u\u015foar\u0103. Cu Emil Stein, un coleg de-al meu cu c\u00e2\u0163iva ani mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t mine, am pornit spre Cluj. Emil activase \u015fi el \u00een timpul r\u0103zboiului \u00een mi\u015fcarea antifascist\u0103. Am r\u0103mas prieteni cu el \u015fi so\u0163ia lui p\u00e2n\u0103 \u00een 1977, c\u00e2nd a murit. Deci, \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 din toamna lui 1945, am prins trenul care mergea la Arad. Pe atunci trebuia s\u0103 a\u015ftept\u0103m c\u00e2teva ore la Arad, apoi ne urcam \u00een trenul Arad-Oradea. Diminea\u0163a am ajuns la Oradea. Nu se \u015ftia c\u00e2nd va pleca trenul Oradea-Cluj. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, a doua zi dup\u0103-amiaz\u0103 am ajuns la Cluj. Unde o s\u0103 dormim? C\u0103mine \u00eenc\u0103 nu erau. Am intrat \u00eentr-un hotel mic, fericit\u0103 c\u0103 \u00een sf\u00e2r\u015fit m\u0103 pot \u00eentinde, c\u00e2nd Emil mi-a \u015foptit: \u201eHai s\u0103 plec\u0103m! Tu nu vezi c\u0103 \u0103sta e un bordel?\u201d \u00cen camer\u0103 era un pat \u015fi un scaun. Spre norocul meu, \u015ftiam adresa lui Annie Lebovici, tot o coleg\u0103 \u015fi prieten\u0103, \u015fi am dormit la ea. A doua zi am g\u0103sit o gazd\u0103 \u00eentr-un apartament cu patru camere, unde locuiau dou\u0103 familii. Gazda mea avea dou\u0103 camere, iar feti\u0163a ei de zece ani dormea \u00een camer\u0103 cu mine. Locuitul \u00een Cluj a r\u0103mas o problem\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul facult\u0103\u0163ii. Chiria se pl\u0103tea \u00een produse: f\u0103in\u0103, zah\u0103r. Transportul acestora de la Timi\u015foara era o problem\u0103. Nefiind un caz izolat, f\u0103ceam diverse aranjamente, \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i colegi. La noi, evreii, majoritatea p\u0103rin\u0163ilor fiind comercian\u0163i (\u201eorigine nes\u0103n\u0103toas\u0103\u201d), nu putea fi vorba de c\u0103min. De m\u00e2ncat, m\u00e2ncam \u00een restaurante modeste pentru studen\u0163i. Exista un c\u0103min, Antal Mark<\/i>, pentru studen\u0163ii evrei \u00eentor\u015fi din deportare. Cursurile \u015fi laboratoarele \u00eencepuser\u0103, \u00eemi f\u0103cusem noi prieteni, \u00eenv\u0103\u0163am mult, nu mi-era u\u015for, dar niciodat\u0103 nu mi-a trecut prin minte s\u0103 renun\u0163.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span><\/p>\n

\u00cen 1947 m-am c\u0103s\u0103torit cu Gyuszi Hammer. Era v\u0103duv, cu un b\u0103iat de zece ani, Lacko (Ladislau Peter Hammer).<\/span><\/p>\n

\u00cen decembrie 1948 mi-am sus\u0163inut licen\u0163a, iar \u00een ianuarie 1949 am \u00eenceput s\u0103 lucrez la Timi\u015foara, la Fabrica de medicamente nr. 13 (fosta fabric\u0103 Gea-Krayer). Am lucrat \u00een laboratorul de analiz\u0103 \u015fi de control de calitate. Cu toate c\u0103 aveam diplom\u0103 \u015fi eram membr\u0103 de partid, am avut nevoie de protec\u0163ie ca s\u0103 fiu angajat\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen 1948, \u00eentreprinderile \u015fi casele particulare au trecut \u00een posesia statului. Nici magazinele particulare nu mai erau permise. Tat\u0103l meu era deja \u00een v\u00e2rst\u0103 (avea \u015faizeci \u015fi \u015fapte de ani), iar fratele meu, Laci, a lucrat int\u00e2i \u00eentr-o fabric\u0103, apoi \u00een 1949 s-a mutat \u00een Bucure\u015fti. \u00cen toamna anului 1949, casa unde locuiam \u00een Iosefin, de pe str. V\u0103c\u0103rescu, ca \u015fi alte case, a fost evacuat\u0103 pentru a fi ocupat\u0103 de armata rus\u0103. Ni s-a dat un apartament, tot \u00een Iosefin, \u00een comun cu o alt\u0103 familie. F\u0103c\u00e2nd un schimb cu familia care st\u0103tea cu p\u0103rin\u0163ii mei \u00een apartamentul din \u015etefan cel Mare nr. 4 (\u00een care p\u0103rin\u0163ii s-au remutat \u00een 1945, prim\u0103vara), ne-am mutat \u00eempreun\u0103. Am adus-o \u015fi pe soacra mea cu noi, a\u015fa c\u0103 eram opt persoane \u00een patru camere. \u00cen anticamera mare, cu intrare separat\u0103 (pe vremuri, camera fratelui meu), st\u0103tea o familie de dou\u0103 persoane.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

So\u0163ul meu, Gyuszi, cumnata mea, Ilus, \u015fi cu mine lucram. Eu mergeam la serviciu cu bicicleta, din prim\u0103var\u0103 p\u00e2n\u0103 toamna, lucram de la \u015fapte la trei dup\u0103-amiaz\u0103, iar \u015fedin\u0163ele de partid erau dup\u0103 orele de lucru. Aprovizionarea era dificil\u0103, p\u0103rin\u0163ii st\u0103teau la coad\u0103, aveam bani pu\u0163ini. Casa noastr\u0103 nu a trecut \u00een posesia statului, deci nu trebuia s\u0103 pl\u0103tim chirie pentru apartament. De ce, nu \u015ftiu. Na\u0163ionalizarea a fost f\u0103cut\u0103 haotic; \u015fi alte case, nu numai a noastr\u0103, au r\u0103mas proprietate privat\u0103. \u00cen cartea funciar\u0103 erau poate prea mul\u0163i proprietari, pentru c\u0103 tata v\u00e2nduse jum\u0103tate din cas\u0103, deoarece afacerile lui Samuel, fratele tatii, mergeau prost c\u00e2nd a venit criza din 1929 \u015fi tata a vrut s\u0103-l salveze de la faliment. \u00cen 1949, dup\u0103 ce magazinul de confec\u0163ii a fost lichidat, p\u0103rin\u0163ii mei au r\u0103mas f\u0103r\u0103 niciun venit, la fel \u015fi m\u0103tu\u015fa mea, sora tat\u0103lui meu, \u015fi soacra mea. Dup\u0103 stabilizare au r\u0103mas cu foarte pu\u0163ini bani.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Chiria pe care o primeam de la locatari era mic\u0103, iar impozitul era mare. So\u0163ul meu a \u00eencercat \u00een repetate r\u00e2nduri s\u0103 treac\u0103 toat\u0103 casa \u00een posesia statului; casa era veche \u015fi se temea c\u0103 nu o s\u0103 putem pl\u0103ti repara\u0163iile. Dar procesul era terminat, nu s-a mai putut. A\u015fa c\u0103 p\u0103rin\u0163ii mei au \u00eenceput s\u0103 v\u00e2nd\u0103 obiecte din apartament: covoare, tablouri, paltonul de astrahan al mamei la consigna\u0163ie, iar tata mergea la t\u00e2rgul de haine vechi, la marginea ora\u015fului. Evreii din ora\u015f \u00eencepeau s\u0103 emigreze \u015fi \u00ee\u015fi lichidau acolo gospod\u0103ria. Dup\u0103 mul\u0163i ani, Lacko, b\u0103iatul nostru, \u00ee\u015fi aducea aminte \u015fi povestea cum mergea cu tat\u0103l meu la talcioc \u015fi cum se desf\u0103\u015fura v\u00e2nzarea. Cump\u0103r\u0103torii erau pu\u0163ini \u015fi, oric\u00e2t de pu\u0163in ofereau, tata accepta \u015fi spunea imediat, la orice ofert\u0103: \u201eA mag\u00e1\u00e9<\/i>\u201d, adic\u0103 \u201eE al dumneavoastr\u0103, v\u0103 apar\u0163ine\u201d.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Cu serviciul am fost mul\u0163umit\u0103. Primul meu salariu mi s-a p\u0103rut bun, 9.900 lei, dar inginerul chimist Steiner mi-a spus c\u0103 el, dup\u0103 dou\u0103zeci de ani, are doar 14.000 \u015fi \u0103sta e plafonul. El era originar din Caransebe\u015f \u015fi f\u0103cuse studiile la Praga, unde s-a \u00eent\u00e2lnit cu viitoarea lui so\u0163ie care f\u0103cea medicina \u015fi era din Cern\u0103u\u0163i. Dup\u0103 ce au terminat studiile, au tr\u0103it la Cern\u0103u\u0163i p\u00e2n\u0103 \u00een 1947, c\u00e2nd au reu\u015fit s\u0103 vin\u0103 la Timi\u015foara. Avea \u00eencredere \u00een mine \u015fi mi-a povestit multe lucruri despre sistemul sovietic, pe care eu atunci nu le-am crezut, dar pe parcurs s-au dovedit adev\u0103rate. \u00cemi amintesc c\u0103 spunea c\u0103, \u00een cur\u00e2nd, \u015feful unui aprozar va deveni o persoan\u0103 mai important\u0103 dec\u00e2t un inginer!<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00a0 <\/span>\u00cen 1951 s-a n\u0103scut feti\u0163a mea, Evi. C\u00e2nd am r\u0103mas gravid\u0103, o prieten\u0103 mai \u00een v\u00e2rst\u0103, care activase cu so\u0163ul meu \u00een timpul r\u0103zboiului, \u00een mi\u015fcarea de st\u00e2nga antifascist\u0103, mi-a spus cu inten\u0163ii bune: \u201e\u015ei a\u015fa tr\u0103i\u0163i greu, cum o s\u0103 v\u0103 descurca\u0163i \u015fi cu un copil?\u201d Dar noi to\u0163i am fost foarte bucuro\u015fi. Prima reac\u0163ie a mamei a fost: \u201eAcum \u015ftiu c\u0103 n-o s\u0103 r\u0103m\u00e2i singur\u0103 niciodat\u0103\u201d. \u015ei a\u015fa a \u015fi fost. C\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 simt c\u0103 se apropie momentul na\u015fterii, mama a telefonat medicului care st\u0103tea \u00een cas\u0103, dr. Haas, care a venit cu mine la spital. I-am r\u0103mas foarte recunosc\u0103toare.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Dr. Haas avea atunci peste 50 de ani. Peste c\u00e2teva luni, \u00een ianuarie 1952, l-a sunat la telefon medicul-\u015fef al ora\u015fului, tot evreu, pe care \u00eel cuno\u015ftea. I-a spus c\u0103 trebuie s\u0103 plece \u00een Moldova. A fost arestat \u00eempreun\u0103 cu c\u00e2\u0163iva medici sioni\u015fti din Timi\u015foara \u015fi din alte ora\u015fe. Au revenit, cred, \u00een 1956 \u015fi, peste c\u00e2teva luni, au plecat \u00eempreun\u0103 cu familiile lor \u00een Israel. A fost un aranjament pentru care, probabil, s-a pl\u0103tit celor sus-pu\u015fi \u00een valut\u0103 forte. Prin anii 1960, c\u00e2nd eram \u00eempreun\u0103 \u00een societate cu medicul-\u015fef de atunci, mi-a povestit c\u00e2t de greu i-a fost s\u0103-i comunice el vestea; dar ordinul trebuia executat.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span><\/p>\n

\u201eAnnie e o fat\u0103 foarte bun\u0103, cu toate c\u0103 e evreic\u0103\u201d<\/b><\/span><\/p>\n

Dup\u0103 concediul de maternitate mi-am schimbat serviciul. Cu protec\u0163ie, ajutat\u0103 de colegi \u015fi prieteni, la \u00eenceputul anului universitar 1951-1952 am fost numit\u0103 asistent\u0103 la catedra de chimie a Facult\u0103\u0163ii de Medicin\u0103. Dup\u0103 serviciu m\u0103 duceam cu bicicleta de dou\u0103 ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een Freidorf, la o cooperativ\u0103 de produse chimice, s\u0103 predau chimia \u00een cadrul cursului de calificare pentru muncitori.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00centr-o zi, ajung\u00e2nd acas\u0103, \u00een apartament g\u0103sesc doi oameni str\u0103ini, \u00een mare discu\u0163ie cu p\u0103rin\u0163ii mei. M\u0103tu\u015fa \u015fi soacra muriser\u0103 deja, mama, cumnata mea, Ilus, Lacko \u015fi Evi erau acas\u0103, so\u0163ul meu era \u00een deplasare. Indivizii afirmau c\u0103 erau de la Finan\u0163e \u015fi sus\u0163ineau c\u0103 nu s-a pl\u0103tit impozitul cuvenit pe cas\u0103. Au pus sigiliu pe dulapul mamei. Mama nu a vrut s\u0103-i lase, s-a opus, ca urmare s-a dat prin telefon ordin de perchezi\u0163ie. Rezultatul a fost c\u0103 toate bijuteriile p\u0103rin\u0163ilor au fost luate \u015fi li s-a ordonat s\u0103 se prezinte imediat la Mili\u0163ia economic\u0103. M-am dus \u015fi eu cu ei \u00een Cetate, \u00een Pia\u0163a Unirii. Acolo li s-a cerut s\u0103 semneze c\u0103, dup\u0103 ce au lichidat pr\u0103v\u0103lia, au b\u0103gat banii \u00een bijuterii. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 nu era adev\u0103rat, erau bijuteriile familiei. Nu m-am l\u0103sat. Tipul a ridicat tonul la mine, c\u0103 sunt membr\u0103 de partid \u015fi cum de m\u0103 comport a\u015fa. Dup\u0103 ce ne-a \u0163inut vreo dou\u0103 ore, ne-a l\u0103sat s\u0103 plec\u0103m. La sfatul avocatului Friedl\u00e4nder, am apelat la Judec\u0103torie. Nu eram singurul caz. La proces, o prieten\u0103 cre\u015ftin\u0103 a mamei a depus m\u0103rturie c\u0103, \u00een timpul r\u0103zboiului, toate obiectele de bijuterie au fost date ei spre p\u0103strare. Am c\u00e2\u015ftigat procesul, dar aurul fusese deja topit \u00een vistieria statului, iar pietrele nu se \u015ftia unde ajunseser\u0103. S-a evaluat valoarea la o sum\u0103 derizorie, dar, av\u00e2nd nevoie de bani, am acceptat. \u00cen cazul celorlal\u0163i, care erau \u00een aceea\u015fi situa\u0163ie, unii au primit o compensa\u0163ie, al\u0163ii, nu.<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen 1953 am fost trimis\u0103 la Festivalul Tineretului ca translatoare pentru grupul de tineri veni\u0163i din Anglia. \u00cenainte de asta am primit un instructaj de trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u0163inut la Cotroceni; eram caza\u0163i \u00een fostele herghelii regale. Apoi, \u00een timpul festivalului, am fost caza\u0163i, \u00eempreun\u0103 cu grupul englez, \u00een cl\u0103direa ISEP-ului, \u00een Pia\u0163a Roman\u0103. A fost un show<\/i> frumos, \u201eVia\u0163a fericit\u0103 a tineretului \u00een \u0163\u0103rile socialiste\u201d, \u015fi o experien\u0163\u0103 \u00een plus pentru mine: am \u00een\u0163eles cum func\u0163ioneaz\u0103 propaganda.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen 1957, dup\u0103 revolu\u0163ia din Ungaria, din 1956, evreii au \u00eenceput s\u0103 fie elimina\u0163i din r\u00e2ndurile cadrelor didactice din facult\u0103\u0163i. Lozinca era \u201e\u00cembun\u0103t\u0103\u0163irea compozi\u0163iei sociale a cadrelor didactice\u201d. Pe dosarul meu s-a scris \u201efiic\u0103 de exploatator\u201d. Nu s-a \u0163inut seama c\u0103 eram membr\u0103 de partid din 1942. Noi, evreii, nu am fost accepta\u0163i. C\u00e2nd m-au dat afar\u0103 de la Institutul de Medicin\u0103, profesorul meu a spus: \u201eAnnie e o fat\u0103 foarte bun\u0103, cu toate c\u0103 e evreic\u0103\u201d. El era un arom\u00e2n din Macedonia, care studiase cu o burs\u0103 la Oxford. \u015ei totu\u015fi: \u201ecu toate c\u0103…\u201d.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Din patru evrei, au scos atunci trei de la Catedra de Chimie a Facult\u0103\u0163ii de Medicin\u0103. Au mai l\u0103sat unul care, peste un an, a fost \u015fi el dat afar\u0103. Dup\u0103 multe alerg\u0103ri, peste patru luni, am primit un post de chimist la spitalul Bega, \u00een laborator, unde am r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la pensionare. \u00cen 1961 am \u00eent\u00e2lnit-o acolo pe Lizetta Bercovici care mi-a devenit prietena cea mai bun\u0103, dup\u0103 ce prietenele mele din copil\u0103rie au plecat \u00een Israel. Politic, am f\u0103cut parte din organiza\u0163ia de baz\u0103 a spitalului, dar am c\u0103utat s\u0103 am c\u00e2t mai pu\u0163ine sarcini de partid.<\/span><\/p>\n<\/blockquote>\n

[\/et_pb_text][et_pb_gallery gallery_ids=”2189,2190″ hover_overlay_color=”rgba(10,77,163,0.6)” _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” title_font=”||||||||” pagination_font=”|600|||||||” pagination_text_color=”#0A4DA3″ title_text_color__hover_enabled=”on|hover” title_text_color__hover=”#0A4DA3″][\/et_pb_gallery][et_pb_text _builder_version=”4.9.2″ _module_preset=”default” text_font_size=”16px”]<\/p>\n

\n

Perioada Ceau\u015fescu<\/b><\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen 1965 a \u00eenceput perioada Ceau\u015fescu. Printre vechii comuni\u015fti care au fost cu el \u00een \u00eenchisoare, se zvonea c\u0103 era lipsit de caracter.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Aprovizionarea era din ce \u00een ce mai dificil\u0103. Sistemul de a cump\u0103ra pe pia\u0163a neagr\u0103 func\u0163iona, dar era periculos. Carnea se putea procura de la restaurante, pl\u0103tind pre\u0163ul identic cu cel pl\u0103tit c\u00e2nd o consumai la masa de restaurant. Asta numai dac\u0103 aveau \u00eencredere \u00een tine. Tot atunci, de pe o zi pe alta, avortul, p\u00e2n\u0103 atunci legal \u015fi care costa 30 de lei, a fost interzis \u015fi criminalizat. Mul\u0163i doctori, care au vrut s\u0103 ajute femeile \u00een dificultate, au fost aresta\u0163i \u015fi judeca\u0163i drept criminali. \u00cen toat\u0103 \u0163ara au murit multe femei, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 fac\u0103 ce au putut \u015fi ce au \u015ftiut. Este una dintre ac\u0163iunile cele mai grave ale regimului Ceau\u015fescu. Lozinca era: \u201eAvorturile aduc mari prejudicii natalit\u0103\u0163ii \u015fi sporului natural al popula\u0163iei\u201d.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Securitatea a devenit din ce \u00een ce mai puternic\u0103, oamenii erau nemul\u0163umi\u0163i \u015fi intimida\u0163i. A \u00eenceput urbanizarea for\u0163at\u0103, s-au construit fabrici noi peste tot \u00een \u0163ar\u0103, cu aparatur\u0103 cump\u0103rat\u0103 din Vest, cu valut\u0103 forte. Se cl\u0103deau blocuri noi, cartiere noi. Ceau\u015fescu a avut curajul s\u0103 se opun\u0103 conducerii sovietice \u015fi, pentru c\u0103 nu a luat parte, \u00een 1968, la invazia din Cehoslovacia, politicienii din Occident au avut \u00eencredere \u00een el \u015fi l-au sprijinit. \u00cen aparen\u0163\u0103, p\u0103rea o mare realizare, dar, pe parcurs, au ap\u0103rut greut\u0103\u0163ile. Nu erau piese de schimb pentru aparatura cump\u0103rat\u0103, a\u015fa c\u0103 \u00een multe fabrici produc\u0163ia s-a \u00eentrerupt. Mul\u0163i au ajuns \u00een \u00eenchisoare nevinova\u0163i. Urbanizarea accelerat\u0103 \u015fi for\u0163at\u0103, dup\u0103 ideile \u015fi instruc\u0163iunile Partidului, a dus la sc\u0103derea produc\u0163iei agricole, iar cea care mai era se vindea pe valut\u0103 forte \u00een str\u0103in\u0103tate.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen comuna Giarmata, l\u00e2ng\u0103 Timi\u015foara, tineretul, b\u0103rba\u0163i \u015fi femei, mergeau diminea\u0163a cu trenul \u00een ora\u015f, s\u0103 lucreze \u00een fabrici. P\u0103m\u00e2ntul de l\u00e2ng\u0103 cas\u0103 era lucrat de b\u0103tr\u00e2ni. Fiind gospodari buni, \u00een majoritatea lor germani, \u00ee\u015fi acopereau necesit\u0103\u0163ile, cresc\u00e2nd \u00een curte porci, pui, porumbei. Pu\u0163inul plus \u00eel duceau la v\u00e2nzare, la pia\u0163\u0103. Femeile mai \u00een v\u00e2rst\u0103, care nu lucrau \u00een fabrici, munceau la f\u0103cut cur\u0103\u0163enie \u00een gospod\u0103rii din ora\u015f. A\u015fa am avut-o \u015fi eu pe Frau Kati care venea la noi o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Femeie simpl\u0103, dar de\u015fteapt\u0103. Imediat dup\u0103 r\u0103zboi, \u00een ianuarie 1945, ca fat\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, a fost dus\u0103 la munc\u0103 \u00een URSS. Mi-a povestit c\u0103 oamenii din comun\u0103 niciodat\u0103 nu au tr\u0103it a\u015fa de bine \u2013 asta era cam pe la sf\u00e2r\u015fitul anilor 1970. Aproape \u00een fiecare cas\u0103 era ma\u015fin\u0103 de sp\u0103lat \u015fi frigider. La ora trei veneau acas\u0103 de la lucru, f\u0103ceau ce e necesar \u00een jurul casei, pe c\u00e2nd, \u00een trecut, munceau p\u0103m\u00e2ntul de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara t\u00e2rziu. Dar to\u0163i vor s\u0103 plece \u00een Germania, vor r\u0103m\u00e2ne numai b\u0103tr\u00e2nii, spunea Frau Kati. A\u015fa s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat. Ceau\u015fescu avea nevoie de valut\u0103 forte, a\u015fa c\u0103 a v\u00e2ndut popula\u0163ia german\u0103, iar comunele germane de l\u00e2ng\u0103 Timi\u015foara au r\u0103mas numai cu b\u0103tr\u00e2nii care nu mai aduceau nimic pe pia\u0163\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span><\/p>\n

La sf\u00e2r\u015fitul anilor 1960, guvernul Ceau\u015fescu a acceptat ajutorul acordat de Joint evreilor din Rom\u00e2nia, datorit\u0103, \u00een mare parte, leg\u0103turilor \u015fef-rabinului Rosen, din Bucure\u015fti. S-au f\u0103cut c\u0103mine pentru b\u0103tr\u00e2ni, cantine-restaurant, s-a dat ajutor \u00een bani \u015fi \u00een produse evreilor b\u0103tr\u00e2ni \u015fi nevoia\u015fi. Noi, la Timi\u015foara, am avut un noroc deosebit c\u0103 l-am avut pe rabinul Ernest Neumann \u00een fruntea ob\u015ftii. Al\u0103turi de el era so\u0163ia lui, Edit, femeie deosebit\u0103, care l-a ajutat mult. Tot atunci a \u00eenceput \u015fi activitatea de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt pentru tineret, Talmud Torah, care era \u0163inut cu mult\u0103 elocven\u0163\u0103 de rabinul nostru, a\u015fa c\u0103 tineretul a frecventat cursurile cu mare pl\u0103cere. Se \u0163ineau regulat la Comunitate reuniuni culturale pe teme iudaice. Via\u0163a b\u0103tr\u00e2nilor evrei s-a schimbat. La noi \u00een cas\u0103 era Elisabeta Steiner, v\u0103duv\u0103, care avea acum un program zilnic. Se \u00eembr\u0103ca frumos, se ducea \u00een Cetate, la cantina Comunit\u0103\u0163ii, unde primea m\u00e2ncare bun\u0103 \u015fi se \u00eent\u00e2lnea cu alte persoane, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo c\u00e2teva ore s\u0103 vorbeasc\u0103, s\u0103 joace rummy. De s\u0103rb\u0103tori, cei care aveau nevoie primieau pachete cu ajutoare.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Tot datorit\u0103 rabinului Neumann s-a realizat o adev\u0103rat\u0103 \u00een\u0163elegere \u00eentre culte, care nu a existat p\u00e2n\u0103 atunci niciodat\u0103 \u00een Timi\u015foara. Rabinul era prieten cu Mitropolitul ortodox dr. Nicolae Corneanu, care venea de s\u0103rb\u0103tori la sinagog\u0103, iar rabinul nostru era invitat de multe ori la Mitropolie. Tot a\u015fa a \u0163inut leg\u0103turi str\u00e2nse \u015fi cu celelalte culte. Rabinul Neumann era, la Timi\u015foara, motorul cel mai puternic pentru aceast\u0103 \u00een\u0163elegere \u015fi cooperare. Mul\u0163i dintre prietenii mei evrei au plecat. Via\u0163a activ\u0103 \u00een Comunitate, seder-<\/i>urile, prelegerile au \u00eensemnat mult pentru noi, cei r\u0103ma\u015fi. Gyuszi \u015fi cu mine am fost prieteni apropia\u0163i cu rabinul Ernest (Ern\u00f6) Neumann \u015fi cu so\u0163ia lui, Edit. Prietenia familiilor noastre continu\u0103 cu prietenia \u00eentre fiica mea, Evi, \u015fi Getta, \u015fi cu aceea dintre copiii lor, Dana \u015fi Danny.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

So\u0163ul meu \u015fi cu mine am c\u0103utat s\u0103 facem tot posibilul pentru ca Lacko \u015fi Evi s\u0103 fie dota\u0163i cu toate cele necesare, ca s\u0103 reu\u015feasc\u0103 \u00een via\u0163\u0103 oriunde. Am avut inimile str\u00e2nse c\u00e2nd, \u00eent\u00e2i, fiul nostru, Lacko, \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia lui, Anca, au reu\u015fit s\u0103 plece din \u0163ar\u0103 \u00een 1967, apoi fiica noastr\u0103, Evi, cu so\u0163ul ei, Ghi\u0163\u0103, George Liebermann, \u00een 1977.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Acum, la v\u00e2rsta de 92 de ani, privind \u00eenapoi din Canada, unde sunt de 27 de ani, multe lucruri din via\u0163\u0103 s-au \u00eent\u00e2mplat altfel dec\u00e2t ne a\u015fteptasem \u2013 ca la mul\u0163i al\u0163ii.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Trebuie s\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103 realiz\u0103rile copiilor no\u015ftri \u2013 at\u00e2t pe plan profesional, c\u00e2t \u015fi pe plan personal \u2013 \u00eemi dau motive de mul\u0163umire. O mare bucurie sunt \u015fi nepo\u0163ii Maxim, Alex \u015fi Dana care, \u015fi ei la r\u00e2ndul lor, au familii frumoase \u015fi succese profesionale. Durerea mea mare este pierderea fiului nostru, Lacko (Peter L. Hammer), \u00een 2006.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Au mai r\u0103mas pu\u0163ini prieteni de v\u00e2rsta mea; \u015fi ei sunt r\u0103sp\u00e2ndi\u0163i \u00een lume! \u0162inem leg\u0103tura unii cu al\u0163ii prin telefon, e-mail \u015fi Skype. Datorit\u0103 copiilor mei deosebit de aten\u0163i \u015fi buni, am o via\u0163\u0103 de b\u0103tr\u00e2n care \u00ee\u015fi vede v\u00e2rsta numai \u00een oglind\u0103. Internetul, Google-ul, tehnologia nou\u0103 nu m\u0103 las\u0103 s\u0103 \u00eemi pierd curiozitatea.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

<\/span><\/p>\n

Convorbire telefonic\u0103 din 12 august 2012<\/b><\/span><\/p>\n

Annie n\u00e9ni, povestirea ta red\u0103 nu numai experien\u0163a ta personal\u0103, ci \u015fi istoria Comunit\u0103\u0163ii evreilor din Timi\u015foara, \u00een secolul al XX-lea. A\u015f dori s\u0103-\u0163i pun c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri \u00een leg\u0103tur\u0103 cu trecutul nostru personal comun. C\u00e2nd \u015fi cum i-ai cunoscut pe p\u0103rin\u0163ii mei?<\/i><\/span><\/p>\n

Gy\u00f6rgyik\u00e9m, tat\u0103l meu l-a iubit mult pe Ern\u00f6. \u00cemi amintesc c\u0103 Ern\u00f6 a venit odat\u0103 la noi, la magazin, s\u0103-l vad\u0103 pe tata. \u015ei tatii nu i-a pl\u0103cut paltonul lui, era cam vechi, \u015fi i-a ales unul nou, pe care i l-a f\u0103cut cadou.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen 1948 a fost nunta lui Ern\u00f6 cu Edit \u015fi, la scurt timp dup\u0103 nunt\u0103, au fost invita\u0163i la p\u0103rin\u0163ii mei acas\u0103. Am venit \u015fi noi, eu \u015fi cu so\u0163ul meu, Gyuszi. Am servit pr\u0103jituri, iar m\u0103tu\u015fa mea, Juli, i-a spus lui Edit: \u201eRebecen lelkem, vegyen m\u00e9g!\u201d Adic\u0103: \u201eRabineas\u0103 scump\u0103, mai servi\u0163i!\u201d Mie mi-a venit s\u0103 r\u00e2d, pentru c\u0103 Edit ar\u0103ta at\u00e2t de t\u00e2n\u0103r\u0103! Mai t\u00e2rziu ne-am \u00eemprietenit. Am \u0163inut mult la mama ta. Tat\u0103l meu mergea des pe la ei, se sim\u0163ea bine cu ei. El a dus-o pe Evi la ziua ta de na\u015ftere.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Da, e una dintre primele mele amintiri. Evike era \u00een bra\u0163ele lui Ilus, era micu\u0163\u0103 \u015fi dulce, m\u0103 uitam \u00een sus la ea.<\/i><\/span><\/p>\n

Era \u00een 1954, tu aveai cinci ani, Evi, doi \u015fi jum\u0103tate. Ilus a mers \u00eempreun\u0103 cu tata, c\u0103 eu lucram. P\u0103rin\u0163ii t\u0103i \u00ee\u0163i f\u0103ceau o serbare mare, cu program, cu teatru de p\u0103pu\u015fi. Juli si Jancsi Bleier veneau totdeauna \u015fi recitau sau c\u00e2ntau.<\/span><\/p>\n

Dar \u015fi Gyuszi \u00eel cuno\u015ftea demult pe Ern\u00f6. \u00cen anii r\u0103zboiului se \u00eent\u00e2lneau des, \u00eempreun\u0103 cu M\u00e1rton Zoli \u015fi cu al\u0163ii. Gyuszi \u015fi-a pierdut prima lui so\u0163ie \u00eentr-o tragedie. B\u00f6zsi, pe numele de fat\u0103 Schwartz, avea 28 de ani. S-a dus \u00eentr-o noapte… Era \u00een 1943, evreii nu aveau voie s\u0103 fie trata\u0163i de medici neevrei… Nu au g\u0103sit un medic la timp. C\u00e2nd a ajuns \u00een sanatoriul Freund, era deja prea t\u00e2rziu: pierduse prea mult s\u00e2nge. La \u00eenmorm\u00e2ntare s-a adunat tot ora\u015ful. Ern\u00f6 mi-a zis c\u0103 a fost prima oar\u0103 \u00een cariera lui de rabin c\u0103 a \u00eenmorm\u00e2ntat pe cineva pe care-l cuno\u015ftea.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cel v\u0103d \u015fi acum pe Kincs b\u00e1csi la templu, era gabai, \u015fedea la dreapta de Aron Kode\u015f, tata la st\u00e2nga, iar noi, Evi \u015fi cu mine, alergam de la unul la altul. Din ce ai povestit, reiese totu\u015fi c\u0103 religia nu juca un rol important la voi \u00een familie.<\/i><\/span><\/p>\n

Nu. Apar\u0163ineam de Comunitate, p\u0103stram c\u00e2teva datini de s\u0103rb\u0103tori, dar nu eram religio\u015fi. De seder <\/i>f\u0103ceam tot ritualul, dar rapid, a\u015fteptam cina.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

C\u00e2nd a fost vorba de educa\u0163ia ta, mama ta a optat pentru \u015fcoala rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi nu pentru \u015fcoala israelit\u0103.<\/i><\/span><\/p>\n

Mama nu a \u00eenv\u0103\u0163at niciodata rom\u00e2ne\u015fte. \u0162elul ei era s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m limba rom\u00e2n\u0103, conform principiului: \u201e\u00cen \u0163ara asta tr\u0103im, trebuie s\u0103 \u015ftim limba\u201d. Profesorii no\u015ftri erau adu\u015fi din Vechiul Regat, ca s\u0103 ne \u00eenve\u0163e limba. Asta f\u0103cea parte din politica de rom\u00e2nizare de dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial. Se spunea c\u0103 era planul reginei Maria.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cenainte \u015fi \u00een timpul r\u0103zboiului era\u0163i con\u015ftien\u0163i de pericolul reprezentat de ascensiunea fascismului, de mi\u015fcarea legionar\u0103, de regimul lui Antonescu? V-a\u0163i sim\u0163it \u00een primejdie?<\/i><\/span><\/p>\n

\u015ei \u00eenc\u0103 cum! \u00cen mare primejdie, o primejdie foarte mare, nu mic\u0103! \u00cen general, eram preg\u0103ti\u0163i s\u0103 fim deporta\u0163i \u00een orice moment.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Cei din Timi\u015foara au fost cru\u0163a\u0163i de deportare. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu rudele care tr\u0103iau \u00een Ungaria?<\/i><\/span><\/p>\n

Fratele mai mare al mamei, \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia lui au fost deporta\u0163i din Marosv\u00e1s\u00e1rhely (T\u00e2rgu Mure\u015f) \u015fi nu s-au mai \u00eentors din Auschwitz. Iar un v\u0103r din Cluj a fost dus la munc\u0103 obligatorie \u00een Uniunea Sovietic\u0103 \u015fi a pierit: a c\u0103lcat pe o min\u0103.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Tu te-ai angajat politic, ai fost activ\u0103…<\/i><\/span><\/p>\n

Eram angajat\u0103, dar nu am fost chiar a\u015fa de activ\u0103. Doar din august p\u00e2n\u0103 \u00een noiembrie 1944 am lucrat pe teren politic. Am fost membr\u0103 de partid din decembrie 1944, dar au recunoscut c\u0103 am activat din 1942. Ap\u0103rarea Patriotic\u0103 a fost doar dup\u0103 r\u0103zboi, \u00eenainte am fost \u00een Mi\u015fcarea Antifascist\u0103, care era de st\u00e2nga, dar nu comunist\u0103. Nu erau mul\u0163i rom\u00e2ni, eram mai mul\u0163i evrei.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Ce au spus p\u0103rin\u0163ii de activitatea ta politic\u0103?<\/i><\/span><\/p>\n

\u00ce\u0163i dai seama c\u0103 nu le-a pl\u0103cut deloc. Mama cuno\u015ftea perioada comunist\u0103 cu Kun B\u00e9la la Budapesta, \u00een 1919. S-a lecuit de comuni\u015fti.<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

Dup\u0103 ce a\u0163i pierdut magazinul, cum v-a\u0163i descurcat financiar?<\/i><\/span><\/p>\n

Magazinul nu a fost na\u0163ionalizat, ci lichidat. Banii s-au dus cu stabilizarea, c\u00e2nd am avut dreptul s\u0103 schimb\u0103m o sum\u0103 minim\u0103 de bani. Am lucrat noi trei, Gyuszi, Ilus \u015fi cu mine, am stat to\u0163i \u00eempreun\u0103 \u00een aceea\u015fi locuin\u0163\u0103, iar p\u0103rin\u0163ii vindeau c\u00e2te un obiect din cas\u0103, c\u00e2nd era necesar. Un exemplu: nu am putut s\u0103 o al\u0103ptez pe Evi \u015fi aveam nevoie de Eledon, lapte praf din str\u0103in\u0103tate. P\u0103rin\u0163ii mei au v\u00e2ndut un covor persan de m\u0103tase, ca s\u0103 cump\u0103r lapte praf.<\/span><\/p>\n

Ce p\u0103rere aveai despre sionism ca solu\u0163ie pentru \u201eproblema evreiasc\u0103\u201d?<\/i><\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00centrebarea era: Cum putea exista Israelul \u00een marea aia de arabi? Asta era teama noastr\u0103. Dar foarte mul\u0163i erau sioni\u015fti.<\/span><\/p>\n

Mul\u0163i credeau c\u0103, \u00een or\u00e2nduirea nou\u0103, evreii vor fi cet\u0103\u0163eni cu drepturi egale.<\/i><\/span><\/p>\n

<\/p>\n

A\u015fa a fost. Am crezut c\u0103 \u00een societatea nou\u0103 vom fi to\u0163i egali. \u015ei s-a dovedit c\u0103 nu eraadev\u0103rat. Am v\u0103zut ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Evreii care, dup\u0103 r\u0103zboi, erau \u00een pozi\u0163ii bune, au fost cu to\u0163ii demi\u015fi. A fost \u015fi un ministru evreu \u015fi a fost dat afar\u0103.<\/span><\/p>\n

Ilus, cumnata ta, a fost ilegalist\u0103, nu-i a\u015fa?<\/i><\/span><\/p>\n

Sigur, a fost ilegalist\u0103 \u015fi a fost \u00een Transnistria. Ilus a fost \u00een procesul comuni\u015ftilor din 1933, dar nu a fost condamnat\u0103. Atunci to\u0163i evreii care figurau la chestur\u0103, la poli\u0163ie, au fost deporta\u0163i \u00een Transnistria, peste Nistru. Ilus s-a \u00eentors \u00een ianuarie 1944 \u015fi a trebuit s\u0103 se prezinte la poli\u0163ie \u00een fiecare lun\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een august. La \u00eenceput i-a fost foarte greu. \u00cen lag\u0103r fusese \u00eempreun\u0103, \u00een acela\u015fi grup, cu o prieten\u0103, Medy Csallos, mama lui Csallos Joska, \u015fi cu tat\u0103l lui Stein Emil. Reprezentantul lor fa\u0163\u0103 de autorit\u0103\u0163i era Rado S\u00e1ndor, fratele mai mic al lui Rado Lajos care a fost mai t\u00e2rziu secretar general la Comunitate. S\u00e1ndor era un om foarte cumsecade, el \u00eensu\u015fi un de\u0163inut evreu, ca \u015fi Ilus.<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

Atunci au f\u0103cut cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu comunismul sovietic.<\/i><\/span><\/p>\n

Nu, armata rom\u00e2n\u0103 era \u00een jurul lor. \u015ei nem\u0163ii. De asta se temeau c\u0103 vor fi extermina\u0163i. Au avut noroc. I-au rugat pe solda\u0163ii care mergeau \u00een concediu acas\u0103 s\u0103 le aduc\u0103 ceva. Dup\u0103 un timp, au intrat \u00een contact cu familia r\u0103mas\u0103 acas\u0103. Se str\u00e2ngeau bani pentru ei, fiecare a ajutat cum a putut, nu numai rudele. C\u00e2nd Ilus s-a \u00eentors, a crezut c\u0103 va fi bine, to\u0163i au crezut. Nu a fost a\u015fa.<\/span><\/p>\n

<\/span><\/p>\n

<\/p>\n

O ultim\u0103 \u00eentrebare: Cum ai defini identitatea evreiasc\u0103?<\/i><\/span><\/p>\n

Prin istorie. Prin comunitatea evreiasc\u0103. Prin destinul evreiesc. Prin solidaritate. Prin dorin\u0163a ca \u00een Israel s\u0103 se poat\u0103 tr\u0103i \u00een lini\u015fte \u015fi pace.<\/span><\/p>\n

<\/blockquote>\n

[\/et_pb_text][\/et_pb_column][\/et_pb_row][\/et_pb_section]<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

„Ceea ce \u015ftii nu \u0163i se poate lua;tot restul se poate pierde.”<\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":3176,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_et_pb_use_builder":"on","_et_pb_old_content":"","_et_gb_content_width":"1080","footnotes":""},"categories":[76,75],"tags":[],"class_list":["post-2178","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-istorie-orala","category-marturii"],"yoast_head":"\nAnnie Hammer - museum.jewishtimisoara<\/title>\n<meta name=\"robots\" content=\"index, follow, max-snippet:-1, max-image-preview:large, max-video-preview:-1\" \/>\n<link rel=\"canonical\" href=\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/annie-hammer\/\" \/>\n<meta property=\"og:locale\" content=\"en_GB\" \/>\n<meta property=\"og:type\" content=\"article\" \/>\n<meta property=\"og:title\" content=\"Annie Hammer - museum.jewishtimisoara\" \/>\n<meta property=\"og:description\" content=\""Ceea ce \u015ftii nu \u0163i se poate lua;tot restul se poate pierde."\" \/>\n<meta property=\"og:url\" content=\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/annie-hammer\/\" \/>\n<meta property=\"og:site_name\" content=\"museum.jewishtimisoara\" \/>\n<meta property=\"article:published_time\" content=\"2021-04-06T08:17:56+00:00\" \/>\n<meta property=\"article:modified_time\" content=\"2021-05-24T10:22:38+00:00\" \/>\n<meta property=\"og:image\" content=\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/0.-portret-1.jpg\" \/>\n\t<meta property=\"og:image:width\" content=\"400\" \/>\n\t<meta property=\"og:image:height\" content=\"300\" \/>\n\t<meta property=\"og:image:type\" content=\"image\/jpeg\" \/>\n<meta name=\"author\" content=\"alex\" \/>\n<meta name=\"twitter:card\" content=\"summary_large_image\" \/>\n<meta name=\"twitter:label1\" content=\"Written by\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:data1\" content=\"alex\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:label2\" content=\"Estimated reading time\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:data2\" content=\"40 minutes\" \/>\n<script type=\"application\/ld+json\" class=\"yoast-schema-graph\">{\"@context\":\"https:\/\/schema.org\",\"@graph\":[{\"@type\":\"WebPage\",\"@id\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/annie-hammer\/\",\"url\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/annie-hammer\/\",\"name\":\"Annie Hammer - museum.jewishtimisoara\",\"isPartOf\":{\"@id\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/#website\"},\"datePublished\":\"2021-04-06T08:17:56+00:00\",\"dateModified\":\"2021-05-24T10:22:38+00:00\",\"author\":{\"@id\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/#\/schema\/person\/73179879efd39e10d8d7011d8518db73\"},\"breadcrumb\":{\"@id\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/annie-hammer\/#breadcrumb\"},\"inLanguage\":\"en-GB\",\"potentialAction\":[{\"@type\":\"ReadAction\",\"target\":[\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/annie-hammer\/\"]}]},{\"@type\":\"BreadcrumbList\",\"@id\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/annie-hammer\/#breadcrumb\",\"itemListElement\":[{\"@type\":\"ListItem\",\"position\":1,\"name\":\"Prima pagin\u0103\",\"item\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/\"},{\"@type\":\"ListItem\",\"position\":2,\"name\":\"Annie Hammer\"}]},{\"@type\":\"WebSite\",\"@id\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/#website\",\"url\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/\",\"name\":\"museum.jewishtimisoara\",\"description\":\"Muzeul Virtual Al Evreilor Din Timi\u0219oara\",\"potentialAction\":[{\"@type\":\"SearchAction\",\"target\":{\"@type\":\"EntryPoint\",\"urlTemplate\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/?s={search_term_string}\"},\"query-input\":\"required name=search_term_string\"}],\"inLanguage\":\"en-GB\"},{\"@type\":\"Person\",\"@id\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/#\/schema\/person\/73179879efd39e10d8d7011d8518db73\",\"name\":\"alex\",\"image\":{\"@type\":\"ImageObject\",\"inLanguage\":\"en-GB\",\"@id\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/#\/schema\/person\/image\/\",\"url\":\"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/dfc3b2ae58e41befbbc97701ad02e4e198aa888aaac76cd8475f7502b189b3ac?s=96&d=mm&r=g\",\"contentUrl\":\"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/dfc3b2ae58e41befbbc97701ad02e4e198aa888aaac76cd8475f7502b189b3ac?s=96&d=mm&r=g\",\"caption\":\"alex\"},\"sameAs\":[\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\"],\"url\":\"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/author\/alex\/\"}]}<\/script>\n<!-- \/ Yoast SEO plugin. -->","yoast_head_json":{"title":"Annie Hammer - museum.jewishtimisoara","robots":{"index":"index","follow":"follow","max-snippet":"max-snippet:-1","max-image-preview":"max-image-preview:large","max-video-preview":"max-video-preview:-1"},"canonical":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/annie-hammer\/","og_locale":"en_GB","og_type":"article","og_title":"Annie Hammer - museum.jewishtimisoara","og_description":"\"Ceea ce \u015ftii nu \u0163i se poate lua;tot restul se poate pierde.\"","og_url":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/annie-hammer\/","og_site_name":"museum.jewishtimisoara","article_published_time":"2021-04-06T08:17:56+00:00","article_modified_time":"2021-05-24T10:22:38+00:00","og_image":[{"width":400,"height":300,"url":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/0.-portret-1.jpg","type":"image\/jpeg"}],"author":"alex","twitter_card":"summary_large_image","twitter_misc":{"Written by":"alex","Estimated reading time":"40 minutes"},"schema":{"@context":"https:\/\/schema.org","@graph":[{"@type":"WebPage","@id":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/annie-hammer\/","url":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/annie-hammer\/","name":"Annie Hammer - museum.jewishtimisoara","isPartOf":{"@id":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/#website"},"datePublished":"2021-04-06T08:17:56+00:00","dateModified":"2021-05-24T10:22:38+00:00","author":{"@id":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/#\/schema\/person\/73179879efd39e10d8d7011d8518db73"},"breadcrumb":{"@id":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/annie-hammer\/#breadcrumb"},"inLanguage":"en-GB","potentialAction":[{"@type":"ReadAction","target":["https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/annie-hammer\/"]}]},{"@type":"BreadcrumbList","@id":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/annie-hammer\/#breadcrumb","itemListElement":[{"@type":"ListItem","position":1,"name":"Prima pagin\u0103","item":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/"},{"@type":"ListItem","position":2,"name":"Annie Hammer"}]},{"@type":"WebSite","@id":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/#website","url":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/","name":"museum.jewishtimisoara","description":"Muzeul Virtual Al Evreilor Din Timi\u0219oara","potentialAction":[{"@type":"SearchAction","target":{"@type":"EntryPoint","urlTemplate":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/?s={search_term_string}"},"query-input":"required name=search_term_string"}],"inLanguage":"en-GB"},{"@type":"Person","@id":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/#\/schema\/person\/73179879efd39e10d8d7011d8518db73","name":"alex","image":{"@type":"ImageObject","inLanguage":"en-GB","@id":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/#\/schema\/person\/image\/","url":"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/dfc3b2ae58e41befbbc97701ad02e4e198aa888aaac76cd8475f7502b189b3ac?s=96&d=mm&r=g","contentUrl":"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/dfc3b2ae58e41befbbc97701ad02e4e198aa888aaac76cd8475f7502b189b3ac?s=96&d=mm&r=g","caption":"alex"},"sameAs":["https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro"],"url":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/author\/alex\/"}]}},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2178","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2178"}],"version-history":[{"count":11,"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2178\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5469,"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2178\/revisions\/5469"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/3176"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2178"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2178"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/museum.jewishtimisoara.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2178"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}