Ignátz Eisenstädter S. de Buziaş

10 martie 1830, Nagybecskerek/Grossbecskerek, Imperiul Habsburgic, azi Zrenjanin, Serbia – 6 aprilie 1893, Temesvár, Monarhia Austro-Ungară

Industriaş, Om de afaceri şi Mecena
Preşedinte al Comunității Evreilor din Cetate

A moştenit titlul nobiliar „Buziási‟ de la tatăl lui, Simon Eisenstädter (1796-1875, Viena) un mare comerciant din Becicherecul Mare, înnobilat în 2 mai 1872. Ignátz a făcut studii comerciale. S-a înrolat în armata honvezilor şi a participat la revoluția din 1848-1849, fiind avansat sergent-major, apoi locotenent şi, în cele din urmă, locotenent-major de honvezi. În 1854 la Timişoara, a colaborat în întreprinderea angrosistă de manufactură, înființată de unchiul său în 1809. În 1855, a ajuns în fruntea întreprinderii de comerț angro Eisenstädter.


În 1863 a fost ales vice-preşedinte, iar din 1876, preşedinte al Camerei de Comerț şi Industrie din Timişoara. A fost director al filialei din Timişoara a Băncii Naționale a Austriei. A fost preşedinte al Societății Lloyd, de la fondarea ei în 1865, timp de 28 de ani. Tot în 1865, a devenit membru în corpul de reprezentanți ai oraşului liber crăiesc Timişoara. În 1866, în calitate de fost locotenent-major, a fost ales membru al Societății de Ajutorare a Honvezilor din Comitatul Timiş. De numele lui se leagă construirea căii ferate Timişoara-Orşova, ca şi înființarea a numeroase înreprinderi şi mori mecanice. A contribuit la construirea Teatrului Franz Joseph din Timişoara prin cumpărarea unui mare număr de acțiuni. A sprijinit apariția publicației Temesi Lapok, fondată în 1872. În anul 1872, cetățenii din Cetate l-au ales în primul consiliu municipal.


Tot în 1872 regele i-a conferit titlul nobiliar Buziási (de Buziaş).

În 1868 a reprezentat evreimea din Ungaria de Sud la congresul comunităților evreieşti care a avut loc în Budapesta. A jucat un rol important în proiectul de construcție a Sinagogii din Cetate, inaugurată în 19 septembrie 1865. Orga a fost cadoul său. Din 1870 a ocupat funcția de preşedinte al comunității evreieşti din Cetate, precum şi al Chevra Kadişa, comisia care se ocupă de administrarea cimitirului, a fost şi preşedintele Asociației de întrajutorare în caz de boală Maskil-el-dol. În 1872, sinagoga a fost re-inaugurată în prezența Împăratului Franz Joseph. Numele lui Ignatz Eisenstädter apare pe placa de marmură din sinagogă care consemnează acest eveniment.


A fost preşedinte al circumscripției evreieşti nr. 23, care cuprindea evreii din comitatele Timiş, Arad şi Caraş-Severin. În anul 1867 a devenit şi preşedinte al districtului XXIII evreiesc al comitatelor Timiş-Torontal, Caraş şi Arad.


A participat activ la înființarea Societății de Răspândire a Limbii Maghiare, a Societății Maghiare de Susținere a Teatrului, precum şi a şcolii de meserii din Timişoara. S-a distins prin activități caritative şi de mecenat. La înhumarea sa au luat parte 10.000 de persoane din Timişoara si din împrejurimi, reprezentând toate naționalitățile ce conviețuiau în Banat.


În a doua jumătate a sec. al XIX-lea, a fost una din cele mai importante personalități din viața economică şi socială din Timişoara.

Portretul lui Ignátz S. Eisenstädter. Extras din Josef Geml, Vechea Timișoară, Editura Cosmopolitan Art, Timişoara, 2016, p. 418-419

Oameni precum Ignaz S. Eisenstädter de Buziaş se numără printre rarele apariții în lumea afacerilor şi în cea socială. Aşa scria despre el bunul său prieten, Johann Tedeschi, la moartea sa, în data de 6 aprilie 1893 şi, într-adevăr, Ignaz S. Eisenstädter a fost un om rar. Bogat în averi şi în onoruri pământeşti, nu şi-a îngăduit nicio clipă odihna. Activitatea era o necesitate pentru el, cea dedicată inimii recunoscătoare a omului, căci niciodată nu era condus de impulsuri egoiste. Impulsurile acțiunilor sale erau nobila ambiție de a promova tot ceea ce era bun, nobil şi patriotic.

A văzut lumina zilei ca fiu al unui respectabil negustor din Becicherecu Mare. După studii comerciale în afaceri externe, s-a înrolat în armata honvezilor, a participat la lupta de eliberare din 1848-1849 ca locotenent major, a venit la Timişoara în 1854 în afacerea angrosistă de manufactură înființată în 1809 de unchiul său, devenind coproprietarul şi conducătorul acesteia. (…)

Colaborarea activă şi inițiativa acestui om deosebit se făceau simțite în toate tărâmurile vieții publice. În sala de consiliu a primăriei, a cărei podoabă era, în conducerea comunității de cult, căreia îi era dedicată viața în primul rând, în exercitarea carității publice, dar mai ales a celei discrete, în cultivarea credinței şi iubirii de patrie, în protejarea şi sprijinirea comerțului şi industriei timişorene şi a Ungariei de Sud, în crearea industriei locale – peste tot şi în toate Eisenstädter se afla pe primul loc. (…)

… la 9 aprilie 1893, cu ocazia funeraliilor sale la care au participat, în afara oficialităților şi vârfurilor evreimii de aici, toate comunitățile religioase din Ungaria de Sud, corporațiile comerciale şi industriale fie în masă, fie prin delegați. 10000 de persoane au participat la cortegiul funerar, o mulțime pe care oraşul nu o văzuse până atunci.”

Inscripția în maghiară

 

Fragment din placa comemorativă a inaugurării Sinagogii din Cetate în 1865. Textul inscripției în traducere: În privința construirii (sinagogii) au dobândit merite deosebite: Ignátz Eisenstädter S. de Buziaş, preşedintele comunității israelite din Timişoara (şi alții)

Surse: