Taub Ioan (János, Yohan)

14 mai, 1927, Halmeu, jud. Satu-Mare – 4 februarie 2010, Budapesta

Regizor, Director de Teatru, Profesor de Dramaturgie

Taub a marcat o etapă importantă din istoria teatrului contemporan din România și din străinătate.

S-a născut într-o familie de evrei, tatăl Lázár Taub, mama Ana, născ. Schwartz. A absolvit Liceul Israelit din Timişoara în 1945. Era un fotbalist pasionat si un dansator talentat care a participat la spectacolele ansamblului muncitoresc „Flacăra”.

În 1954 a absolvit Facultatea de Artă Teatrală din Cluj. S-a alăturat trupei de la secția maghiară, recent înființată, a teatrului din Timişoara. Directoratul său artistic început în 1956 va conduce la înființarea Teatrului Maghiar de Stat din Timișoara, la 1 octombrie 1957. Prim-regizorul teatrului a devenit astfel și primul director al noii instituții teatrale. La plecarea sa în 1961 pentru a reforma teatrul maghiar de stat din Cluj, Taub János a lăsat în urmă una dintre cele mai frumoase și prolifice perioade ale teatrului maghiar din Banat.

Între 1965–1971 a fost regizor principal la Állami Magyar Színház din Cluj, iar din 1971 până în 1974 a făcut parte din colectivul Teatrului Național din Timişoara. Din 1972-1973 a început colaborarea la Teatrul Bulandra din Bucureşti. Răsunătorul succes al montării piesei „Joc de pisici” de Örkény István l-a adus definitiv la București, unde a devenit regizorul Teatrului Bulandra. În paralel cu activitatea de regizor, a predat la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti.

În 1981 a emigrat în Israel. A predat la Universitatea din Tel Aviv şi a regizat piese de teatru la teatrele Habima şi Kameri.

În 1986 s-a stabilit în Ungaria. Din 1986, avea să impună marile sale spectacole pe scenele din Ungaria iar mai apoi, în 1993, a devenit membru fondator al Teatrului de Artă din Budapesta. Din 1989 până la moarte (2010), Taub János a trăit la Budapesta, fiind prezent pe afișe atât în Germania cât și in Austria și Italia.

Deceniul petrecut la Teatrul „Bulandra” a lăsat în conștiința publicului un număr important de spectacole de referință semnate de János Taub, precum Joc de pisici de Örkény István (1973), Ivanov de A. P. Cehov (1975) cu Emmerich Schäffer în rolul titular, Pelicanul de Strindberg (1976), Soldatul fanfaron de Plaut, cu tânărul Mircea Diaconu în rolul lui Palaestrio, Micii burghezi de Gorki (1978), Menajeria de sticlă de Tennessee Williams (1978), Floriile unui geambaș de Sütő András (1980). După premiera din 1976 de la Teatrul „Bulandra”, Soldatul fanfaron a avut și o premieră germană în 1991 la Ingolstadt și una maghiară în 1988 la Budapesta. De asemenea și Furtuna lui Shakespeare, în lectura lui Taub, a avut trei premiere în trei limbi: după premiera Teatrului „Matei Millo” din Timișoara, devenit în acel an, 1970, Teatrul Național din Timișoara, a urmat premiera într-o nouă traducere în ebraică în 1984 la Teatrul Cameri din Tel-Aviv și, mai apoi, cea de la Naționalul din Budapesta în 1990. Jurnalul unui nebun de Gogol, ultima lui premieră de la Teatrul Evreiesc din București, din 1980, a fost montată ulterior în limba maghiară la Budapesta în 1987, în ebraică în 1988 la Habima și în limba germană în 1992, la teatrul din Erlagen. Și Procuratorul lui Caligula de Székely János fost abordat de mai multe ori: trei montări în limba maghiară, în 1997, 1998, 2002 și una în ebraică (în 1987). (Informații de la Adrienne Darvay Nagy)

„Redescoperirea” regizorului Ioan Taub pe scena românească a avut loc în 1992, la noua ediţie a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamţ, succesul spectacolului Imnul de Schwajda György, în regia lui Taub János, fiind urmat mai apoi de alte titluri prezentate inclusiv în orașul unde și-a început cariera, Timișoara.

A fost căsătorit cu Eva Winkler, balerină, prima balerină la Timişoara.

Pe 10 februarie 2010 a fost înmormântat la cimitirul evreilor din Óbuda.

Distincții

  • 1991 Premiul Magyar Művészetért Alapítvány (Fundația Artei Maghiare)
  • 1991 Színikritikusok dij (Premiul Criticilor de teatru)
  • 2002 Kossuth-díj

Surse