Goldstein Ernest – Portret
Era prin 1940, când din cauza legilor rasiale a trebuit să părăsim Liceul Constantin Diaconovici Loga şi să trecem la Liceul Izraelit. Ştiam cu toţii să citim texte scrise în ebraică, dar, din păcate, nu înţelegeam sensul celor citite. Prima lecţie de limba ebraică a pus în evidenţă această stare de fapte, dat fiind că ceilalţi colegi se descurcau foarte bine în acest domeniu, iar profesorul titular nu înţelegea situaţia. Directorul şcolii Dr. Marcus a înţeles şi l-a delegat pe profesorul Goldstein-Zehavi să se ocupe de instruirea noastră în acest domeniu.
Mi-a fost dat cu această ocazie să cunosc un om dedicat meseriei, folosind o metodă modernă de instruire, texte bine gradate, aşa încât în scurt timp am ajuns să ne descurcăm şi să îndrăgim limba strămoşilor.
Dar profesorul nu s-a limitat doar la atât. Dându-şi seama că nu ne prea ne descurcăm la serviciile divine ne-a propus ca în fiecare sâmbătă să ne rugăm într-o sală mică a Templului din Fabric, fiecare dintre noi urmând să prezinte pe rând pericopa săptămânii. Le mai am şi acum pe ale mele şi atunci când simt nevoia de a mă ruga, mă închipui în sala mică amintită mai sus, în prezenţa profesorului din care emana profunda convingere că trebuie să ne păstrăm tradiţiile.
Prima lecţie de ebraică începea cu Iam (mare). Ba Iam Onia (Vaporul pe mare) prevestea parcă faptul că profesorul meu de ebraică va sfârşi cu vasul Mefkure undeva, pe fundul Mării, în drum spre ţara visurilor sale.
Bernhard Rothenstein