Cimitirul Evreilor din Timişoara

Acasă > Timișoara Iudaică > Cimitirul Evreilor din Timișoara

O Arhivă cu File Cioplite în Piatră

Partea de jos: capela şi cripte. Dreapta: Régi temetö (cimitirul vechi, numit spaniol). E 15, F 17 si mare parte din B6 nu sunt ocupate de morminte.

Principalul cimitir din Timişoara (mai este unul, mult mai mic, nefuncțional, în cartierul Mehala, Aleea Viilor) este mărginit de Calea Sever Bocu, fost Lipovei, de str. Liniştei, de grădini şi de cimitirul ortodox al săracilor. Se întinde pe 8 hectare, din care 5,3 sunt acoperite de morminte. În cimitirul nou şi cel vechi, spre dreapta venind dinspre intrare, sunt aproximativ 14.000 de morminte şi 81 de cripte.

Pe frontispiciul capelei construite în stilul maur practicat la sfârşitul secolului al XIX-lea e înscris un verset dintr-o rugăciune:

Acest lăcaş a fost ridicat spre gloria faptelor Sale, în numele binecuvântat al adevăratului judecător.

În interior sunt trei încăperi: o sală mare, unde are loc ceremonia funerară, o cameră de priveghi şi camera mortuară, unde se spală mortul. În sala mare, ne atrage atenția harta cimitirului vechi, abia lizibilă, şi candelabrul spectaculos din fier forjat. Lângă capelă este locuința paznicului şi îngrijitorului.

Cimitirul este o arhivă cu file cioplite în piatră, un suport documentar prețios pentru cei care vor să cunoască istoria evreilor timişoreni. Inscripțiile documentează etape în evoluția religioasă, lingvistică şi culturală a comunității, iar numele personalităților de seamă atestează rolul ei în dezvoltarea oraşului. Dacă inscripțiile de pe pietrele vechi sunt în exclusivitate în ebraică, cele din secolul al XIX-lea sunt adesea bilingve, în ebraică şi în germană, textul german fiind la început pe partea din spate, iar mai târziu făcându-şi loc în față. Germana va fi înlocuită de maghiară şi, în cele din urmă, de limba română. Putem astfel urmări trecerea Timişoarei de la administrația germană la cea maghiară, apoi la cea română, cât şi desprinderea treptată de respectarea strictă a prescripțiilor mozaice.

Pe cel mai vechi mormânt din cimitir, cel al lui Assael Azriel din 1636, evreu sefard din Salonic, inscripția a devenit indescifrabilă, dar, din fericire, textul ebraic a fost transcris la începutul secolului trecut. Rabinul dr. Jakab Singer a presupus că a fost rabin şi medic, informații care nu sunt însă amintite în mod explicit în textul inscripției.

Un loc de pelerinaj pentru evrei şi neevrei este mormântul lui Oppenheim sau Oppenheimer Zwi (Hirsch) ben David (1793, Almás, jud. Arad – 1859, Timişoara), un distins rabin şi autor al unor exegeze biblice, cu faima de „csodarabbi” (maghiară), un rabin care face minuni. Legenda îşi are originea într-o întâmplare relatată de rabinul dr. Jakab Singer. Paznicul creștin al cimitirului evreiesc, întors nevătămat din Primul Război Mondial, şi-a atribuit supraviețuirea puterii magice de după moarte a rabinului. Astfel deveni Oppenheimer, care își dormea somnul de veci deja de o jumătate de veac, un rabin făcător de minuni în imaginația multora.

Pietre funerare

Simplitatea şi uniformitatea care domină în cimitirele evreieşti sunt expresia voinței de a nu transpune inegalitățile din viață în lăcaşul de veci. Excepție fac mormintele rabinilor, conducătorii spirituali ai comunității, cu pietre funerare mai deosebite. Din cauza interdicției de a reprezenta figuri umane, pietrele au un aspect sobru, cu inscripția ca element preponderent, cu variațiuni stilistice în maniera gravării literelor. Pe la sfârşitul sec. al XIX-lea însă, sub influența culturii înconjurătoare, inegalitatea socială care exista de milenii, dar cruțase cimitirele, cucereşte şi acest tărâm. Apar monumente impozante, din marmură sau granit, cu ornamente în stilul epocii şi chiar imagini antropomorfe.

Unele motive decorative au o valoare simbolică, de pildă, un ulcior semnalează un descendent al tribului lui Levi, care avea sarcini preoțeşti speciale, pe când o ramură ruptă sau un trunchi frânt reprezintă o moarte subită şi prematură.

Nume ilustre evocă contribuția covârşitoare a comunității nu numai în viața evreimii timişorene, ci şi în dezvoltarea economică, socială şi culturală a oraşului. Rabini şi conducători de comunitate, fabricanți, comercianți, scriitori, artişti, jurnalişti, muzicieni se odihnesc alături de cei mulți, anonimi, care şi ei au muncit, au produs și au fost utili societății. La stânga şi la dreapta intrării, se succed monumentele de marmură ale marilor familii evreieşti, ca Eisenstädter, Gotthilf, Brück, Färber, Hübsch, rabinul dr. Jakab Singer. În fața capelei sunt înmormântați rabinul dr. Ernest Neumann şi soția, Edit, rabinul dr. Miksa Drechsler, preşedintele comunității între 2004 şi 2009, dr. Paul Costin, iar spre dreapta se ridică monumentul cubist al mormântului lui dr. Adolf Vértes, preşedintele comunității la începutul secolului XX.