Amintiri, amintiri…
Boker tov de aici din Herzliya!
La întrebările Tale: Răposatului prof. Moshe FUCHS i-am fost elev, îmi amintesc bine de înfăţişarea lui. Dintre profesori, îmi amintesc bine de tot de profesorul de franceză BONG, (apropo, era îndrăgostit până peste urechi de una din elevele sale! Îmi este cunoscută şi ne scriem mail-uri până astăzi. Stop, nu continui bârfa…), de profesorul de geografie FARKAS TIBI care a rămas o legendă până azi, felul lui de a preda fiind imitat până azi.
Profesorul de igienă Dr. SUGAR TIBI, în lecţiile căruia indisciplina era în floare!! La una din lecţiile sale a fost sărbătorită prezenţa iubitului nostru diriginte la lecţie, iubitul Tău părinte „A REBE”. Nu mă laud la vârsta mea, dar atunci am fost mândru de performanţă mea şi după ce l-am rugat pe „REBE” să părăsească clasa pentru a nu fi prezent, am scos din buzunar o „tiribombă”, şi când dl profesor a trecut prin apropiere, am aruncat-o în perete, n-a explodat, de acolo a căzut pe un pupitru, unde a făcut un BUM mare spre fericirea noastră!
(p.s „tiribomba” = petarda).
L-am mai avut ca profesor pe dl HAUBEN cunoscut pentru „cruzimea” lui în problemele disciplinare cu elevii, pe dl DEZNAI la istorie.
În pauze ne jucam pe catedră fotbal. Echipamentul consta din câte o monedă mare de argint în valoare de câte 100 lei, mingea fiind o monedă de 1 bănuţ. Sportul ăsta era foarte periculos, nu din cauză că ar fi provocat vreo entorsă, ş.a.m. departe, ci din cauză că iubitul nostru profesor de sport, fie-i ţărâna uşoară, făcea câte o raită de-a lungul coridorului şi dacă ne prindea distrându-ne pe catedră, banii erau duşi. Îmi amintesc că avea o cutie de pantofi, plină cu monede din astea.
Profesorul nostru de matematică a fost SCHWARTZ HERMAN (z”l) L-am vizitat când am sosit în Israel. Pe fiica lui BEA mi-o amintesc din Timişoara, o fetişcană durdulie care era văzută cu un toc de vioară în mână. Când am sosit, Bea deja făcea parte din Orchestră Filarmonică din Jerushalaim. Astăzi este o violistă, recunoscută pe plan internaţional ca solistă!
Ar fi lipsit de respect din partea mea, dacă l-aş uita pe BOROS BÂCSI, care la o vârstă pe care o apreciam la 80-85 de ani tot mai era activ, apărea la lecţii strângând şi cerând „TAXA ŞCOLARĂ”, sau împărţind chitanţele de plată.
Atâta momentan la capitolul acesta. Voi căuta şi filtra cu sufletul la gură din „amintirile” altora, de vor apărea aici ori orişiunde!
Cu bine, dragă Getta, (!), şi aşa cum se zice în Banat de dimineaţă:”Vreme bună”!
Te pup, Ephraim