Home > Social, economic and cultural life > Jewish education

Cererea din 1924 este adresată de conducerea Liceului Israelit către Ministrul Învățământului pentru acordarea „dreptului de publicitate‟, adică a dreptului de a emite diplome recunoscute de Ministerul Învățământului. Din cerere reies exigențele Ministerului pe de o parte şi voința evreilor din Timişoara de a le împlini, pe de altă parte, cu toate că unele condiții – mai cu seamă utilizarea limbii române ca limbă de predare – au pretins eforturi deosebite, pentru că majoritatea profesorilor şi elevilor nu stăpâneau limba română. De remarcat argumentația care demonstrează că decizia de a răspunde pozitiv la cerere este şi în interesul statului român.

Transcrierea cererii

Domnule Ministru, Va rugăm să binevoiți a prelungi valabilitatea autorizațiunei Resortului, adică a recunoaşte dreptul de publicitate a liceului şi a şcoalei comerciale superioare şi de fete pentru viitor în mod definitiv. Aceasta cerere o motivăm cu următoarele: Am îndeplinit condițiunile puse în autorizația resortului şi în Regulamente şi anume:

a) am desființat coeducația,

b) am întrodus limba statului ca limba de predare,

c) profesorii sunt cetățeni români.

d) cărțile întrebuințate la şcolile noastre sunt manuale româneşti aprobate.

e) Limba română şi istoria o predau profesorii de stat.

f) Avem clădire proprie şi aptă pentru învățământ.

g)Predăm conform planului de învățământ al statului.

h)Ne acomodăm de ordonanțe relativ la învățământ.

i)Garantăm salariile profesorilor.

j)Asigurăm pensiunile profesorilor.

Susținătorii şcolilor israelite din Timişoara sunt convinşi că atunci când lucrează conform Regulamentului şi legilor în vigoare, atunci funcționarea acestor şcoli e în interesul Statului. Școlile noastre sunt un mijloc de romanizare … din Timişoara sunt gata la sacrificiile cele mai mari pentru …  lor, aşteapta însă până când legea nouă va aduce dispozițiuni referitoare la ajutorul material al Statului şi cel moral al Statului prin prelungirea dreptului de publicitate…

După părerea noastră dreptul de publicitate unei şcoli confesionale israelite într-un oraş de frontieră e mai mult decât un act de învățământ, e şi un act politic…

După ce locuitorii din Banat nu cunosc şcoli numai cu drept de publicitate, pierderea acestui drept ar deprima foarte mult evreii din Timişoaram daca ar vedea că sforțările şi sacrificiile lor pe calea romanizării nu au nici atâta valoare în ochii Guvernului, ca să fie recompensați prin recunoaşterea dreptului de publicitate.

Sperând că D-voastră ne veți îndeplini cererea noastră, adică veți recunoaşte definitiv dreptul de publicitate: la liceul de băieți, şcoala comercială superioară de băieți, la liceul de fete şi la şcoala comercială de fete…

30 aprilie 1924