Home > Testimonies > Oral history

Pe drum spre Lod, orăşel de lângă Tel Aviv, mi se părea că aud vocile lui Iudit şi a mamei mele, că le văd râzând şi povestind aşa cum le-am văzut adesea pe vremuri, în anii ’80-’90. Era de parcă mă duceam acasă şi aşa m-am şi simţit împreună cu Iudit, născută Ritter, şi cu Duci, Desideriu Kohn sau Cohen, numele adoptat în Israel.

Amândoi trăiesc cu intensitate prin legăturile strânse cu copiii şi nepoatele, cu prietenii, prin muzică şi literatură. În locuinţa modestă domneşte un climat de efervescenţă intelectuală. Cu generozitate exuberantă, Iudit aşterne gustări, vorbe calde, anecdote, poveşti de demult, înflăcărări pentru oameni, destine, cărţi, muzică şi tot ce e frumos şi bun. Ea, plină de temperament, Duci, mai domol şi chibzuit, amândoi deopotrivă pătrunşi de pasiune. Ideile se încalecă, sentimentele se revarsă tumultuos, dar la sfârşitul după-amiezei petrecute împreună se cristalizează esenţialul care îi animă pe amândoi.