Parohet
Parohet este cuvântul ebraic pentru perdeaua în fața chivotului (Aron hakodeş, dulapul sfânt), în care se păstrează sulurile Torei în sinagogă. Nu există prescripții pentru aspectul ei, dar în general este din catifea sau din brocart, o țesătură din mătase înflorată sau cu ornamente țesute cu fire de aur ori de argint. În zilele Marilor Sărbători, Roş Haşana (Anul Nou) şi Iom Kipur (Ziua Ispăşirii), în cele mai multe sinagogi parohetul se înlocuieşte cu unul alb. Aceste zile fiind dedicate căinței şi purificării, se recomandă enoriaşilor să poarte veşminte de culoare albă, simbol al purității spirituale.
Inscripția în ebraică în partea superioară a parohetului din mătase brodată cu fir de aur ne informează că a fost donat Sinagogii din Cetate de către văduva lui Samu Weisz în amintirea lui (probabil decedat în 1899, conform registrului de evidență a mormintelor din cimitirul evreilor). Mâinile unite într-o strângere de mână sus, în centru, simbolizează despărțirea de cel decedat. Nu este un simbol tipic iudaic.
Numele brodate pe perdea aparțin unor membri ai comunității, printre care recunoaştem nume ilustre: Brück, Eisenstädter, Gotthilf, Naschitz, Schatteles, Pogány, Steiner, Scharmann, Kemény, Vértes, Katz, Dunajecz şi alții. (Vezi capitolul Personalities pentru unii dintre ei.)