Aveam vreo 10 ani, când Peter şi cu mine am plecat pe plajă la Eforie, în căutare de scoici, chei pierdute şi alte comori. Se făcuse seară. Pe drumul înapoi spre Vila Mira, vila Comunităţilor evreieşti din România, ne-au ieşit în întâmpinare părinţii disperaţi. Disperarea se transformă rapid în mânie şi am fost pedepsiţi – pe nedrept, după părerea noastră de atunci. Aşa ceva uneşte. Am rămas prieteni la bine şi la rău.
Colecţia de scoici şi mărunţişuri a fost doar începutul carierei de colecţionar a lui Peter. De la discuri de muzică clasică la timbre şi miniaturi pictate, el strânge de toate, le păstrează cu grijă şi se minunează în faţa frumuseţii. Cu gingăşie adună poze de demult şi hârtii îngălbenite, cu emoţie şi bonomie deapănă amintiri, cu seninătate încearcă să găsească un sens în farsele sorţii.