Acél Ervin

3 Iunie 1935, Timișoara – 24 august 2006, Viena

Dirijor și Pedagog

;

Home > Personalities 

Ervin Acél (Fotografie de pe pagina web a Filarmonicii din Oradea)

S-a născut într-o familie de evrei, fiul medicului dentist dr. Móricz Acél și al Milinei, născ. Harnik, tehnician dentar. Începe să cânte la pian la vârsta de 6 ani, iar la 16 ani decide să devină dirijor.

După absolvirea Liceului de Muzică din orașul natal, unde este elevul pianistei Lili Havas, studiază la Academia de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1953-1958), secția dirijat, cu Constantin Silvestri, Victor Iușceanu, Paul Constantinescu, George Breazu, Ion Vicol și alții. Între 1958-1960, este elevul lui Antonin Ciolan și Anton Rónai la Conservatorul „Gh. Dima” din Cluj. Ulterior, frecventează cursul de dirijat al lui Jean Fournet, elevul lui Ravel, curs organizat de Radiodifuziunea olandeză la Hilversum.

1960-1963 – dirijor al Orchestrei Filarmonice din Botoșani; profesor de pian

1963-1984 – dirijor la Filarmonica de Stat din Oradea

1981-1983 – director muzical al Operei din Istanbul

1984-1991 – din nou dirijor la Filarmonica de Stat din Oradea

În 1989, organizează, o premieră în România, cursuri de vară de dirijat orchestră la Oradea, Băile Felix. Printre elevii săi se numără Andrea Riderelli (Italia), Paul Murph (Anglia), Guillaume Boula și Frederik Rabemanjara (Franța), Dan Rațiu, Cristian Neagu, Paul Cristian Staicu, etc.

1991-1998 – dirijorul Orchestrei Simfonice din Szeged și director muzical; din 1992 este profesor la Conservatorul din Szeged.

În 1998 este distins cu premiul Sebetia Ter în Italia.

Participă la numeroase festivaluri muzicale internaționale (Giornale Musicale din Vicenza). Paralel cu funcția sa de dirijor depune o intensă activitate pedagogică, având numeroși elevi din diverse țări.

Predă arta dirijatului ca docent la Academia de muzică „Ottorino Respighi” din Roma. Este membru permanent în juriul pentru concursul de dirijori la Lisabona. Din 1996 devine docentul secției de dirijat de la Academia de Muzică din Viena. Dirijează concerte în toată Europa, dar și în America de Nord și Sud și în Japonia. Din 1999, revine la pupitrul Filarmonicii din Oradea ca dirijor permanent, până în 2006, anul decesului.

Moare la Viena în urma unei boli îndelungate și este înmormântat în satul Köszegszerdahely. A fost căsătorit cu Elisabeta (Erzsébet), arhitectă, cu care a avut un fiu, András.

Acél vorbea, în afară de română și maghiară, germana, italiana și engleza. Era o personalitate carismatică, admirat și iubit de muzicieni și elevi. A colaborat cu Mario Del Monaco, Irene Oriver, Igor Oistrakh, Robert Soetens, Monique Haas, Magda Tagliafero, Rosa Fein, Ryazard Bakst, Dmitri Alexeev, Antonio Barosa, Sebastian Benda, Takeihiro Hirai, Agnes Baltsa ș.a. A abordat deopotrivă repertoriul simfonic și cel de operă, fiind atras în special de muzica în stil baroc și de cea clasică vieneză. A promovat și partiturile maeștrilor austrieci care au activat în Oradea, ca Michael Haydn și August Carl Ditters von Dittersdorf. Mai târziu, s-a specializat în muzica lui Bartók și Kodály.

În 2013, Filarmonica de Stat Oradea a dedicat un concert în memoria maestrului dirijor Ervin Acel, la 50 de ani de la primul său concert orădean. Violoncelistul Marcel Cazacu, care colaborase cu el în peste 20 de concerte, i-a evocat amintirea: „Maestrul Acél a fost un muzician excepţional, un om deschis, foarte blând în lucrul cu orchestra, dar exigent. Faţa lui radia de bucurie, avea o privire plină de lumină, ochii extrem de vii şi expresivi …”  A înregistrat circa 40 discuri, inclusiv 8 CD-uri.

Sources

Filarmonica de Stat Oradea

Interviu cu dirijorul Ervin Acél

Concert In Memoriam

Ervin Acél pe youtube: