Neumann Maria – Portret
Era în toamna lui 1940 când profesoara mea de matematică, Maria Neumann a deschis uşa clasei XI a LIT (asta era prescurtarea pentru Liceul Israelit Timişoara), aruncând pe catedră, într-un stil caracteristic, catalogul ce conţinea numele elevilor înscrişi la secţia ştiinţifică. Amintesc câteva nume: Abelsberg, Altmann, Koguth, Adler, Berger, Löbl. Nu am bănuit în acel moment că întâlnirea cu dumneaei va genera o trainică prietenie care va lăsa puternice urme asupra evoluţiei noastre viitoare.
Obişnuit cu stilul de predare riguros al profesorilor pe care i-am avut la liceul Constantin Diaconivici Loga printre care amintesc pe Coman, Cioflec şi Iorgulescu, oameni cu puternice convingeri liberale, m-a surprins din primul moment stilul neconvenţional de predare al acestei profesoare, înaltul grad în care stăpânea materia predată şi nu în ultimul rând grija pe care o arăta pentru ca fiecare dintre noi nu numai să înţeleagă cele predate, dar să le şi poată aplica la rezolvarea problemelor pe care ni le propunea, culese cu grijă din culegeri de probleme şi din reviste de renume. Punându-ne să numerotăm în caiet problemele rezolvate, nu de puţine ori am auzit să-mi spună: „Atunci dumneata ai devenit cam leneş”, când i se părea că numărul problemelor rezolvate nu a crescut suficient de la o zi la alta.
Având impresia că nu reuşeşte să ne transmită suficiente cunoştinţe la orele de curs, ne invita în după-amiezile ei libere la ea acasă, unde rezolva cu noi probleme cu un grad ridicat de dificultate şi introducându-ne în capitole speciale de matematică ce nu figurau în programa analitică.
Văzând că sunt interesat de cele pe care le preda, încetul cu încetul s-a legat între noi o prietenie, tematica problemelor pe care le discutam lărgindu-se spre literatură şi filozofie, domenii în care era foarte versată. Îmi sugera cărţile pe care să le citesc, şi îmi punea în repetate rânduri întrebarea: Ce înseamnă să fii evreu? După lungi dezbateri am ajuns la următoarea definiţie: „Evreu este cel ce sesizează ceva acolo unde alţii nu întrezăresc încă nimic”, lărgind definiţia lui Cioran: Evreul e ca drojdia, nu lasă făina să doarmă.
Termin cu un mesaj:
Dragă Marika (ai propus ca în discuţiile noastre să lăsăm deoparte politeţurile),
Bănuiesc că acolo pe unde ai poposit, ai pregătit o masă şi scaune, hârtie şi scule de scris pentru ca toţi cei cărora le-ai fost Profesoară să învăţăm în continuare de la tine să fim riguroşi în tot ce întreprindem, să continuăm discuţiile despre punctele în care matematica, fizica şi umanitatea se intersectează, să îmbunătăţim definiţiile de mai sus şi să dăm mai mult decât ni se dă şi poate să ne mai spui „Aţi devenit cam leneşi”.
Bernhard Rothenstein