Parohet din sec. al XVIII-lea
Parohet se numeşte perdeaua în fața chivotului (Aron hakodeş, dulapul sfânt), în care se păstrează sulurile Torei în sinagogă. Nu există prescripții pentru aspectul ei, dar în general este din catifea sau din brocart, o țesătură din mătase înflorată sau cu ornamente țesute cu fire de aur ori de argint. În zilele Marilor Sărbători, Roş Haşana (Anul Nou) şi Iom Kipur (Ziua Ispăşirii), în cele mai multe sinagogi parohetul se înlocuieşte cu unul alb. Aceste zile fiind dedicate căinței şi purificării, se recomandă enoriaşilor să poarte veşminte de culoare albă, simbol al purității spirituale.
Parohetul din imagine, din brocart şi catifea, se află în prezent în mica sală de rugăciune Or Hadaş (Lumină Nouă, ebraică) din curtea sediului comunității în Cetate, str. Mărăşeşti nr. 10. În partea de sus este brodată o coroană dedesubtul căreia sunt cusute pe o panglică albastră cuvintele în ebraică Keter Tora (Coroana Torei). Coroana este flancată de doi lei rampanți, gardieni ai Torei, bunul cel mai prețios în iudaism. În colțurile de sus este câte un ulcior, simbol pentru tribul lui Levi, aluzie la descendența familiei Halevi/Levi din ordinul Leviților care slujeau în Templul din Ierusalim şi ajutau pe Cohanim (preoții) să se spele pe mâini.
Inscripția pe marginea de jos, brodată cu fire de aur, în traducere:
Iosef, fiul rabinului Naftali Halevi, binecuvântată fie amintirea lui de înțelept, şi soția lui Golda, fiica rabinului Ițhak Kasil, a cincea zi a lunii Iyar, 1729.
Iosef, fiul, şi Golda, soția rabinului Naftali Halevi, au donat acest parohet în memoria rabinului.
Rabinul dr. Jakab Singer aminteşte în lucrarea sa Temesvári rabbik a XVIII és XIX-ik században (Rabini timişoreni în secolul al XVIII-lea si al XIX-lea), publicată în 1928, că Iosef Levi (Halevi), care a dăruit în 1729 superbul parohet comunității sefarde, a fost bunicul lui József Rafael Levy (1796-1856), hazan (cantor) şi shoyhet (tăietor ritual) în cartierul Fabric. (vezi capitolul Rabini şi personalități în viața comunitară). Nepoata lui József Rafael Lévy s-a căsătorit cu dr. Sándor Schossberger, medicul-şef şi directorul spitalului de copii până în 1930.
Ne putem imagina periplul acestui obiect de cult. A fost oferit în 1729 unei case de rugăciune, apoi, din anul 1739, folosit în sala de sub bolta porții „Prințul Eugen”, str. Eugeniu de Savoya nr. 24, iar în 1762 a împodobit chivotul în sinagoga sefardă din celălalt colț al patrulaterului evreiesc, str. Mărăşeşti/str. Gheorghe Lazăr. Când aceasta a fost demolată în 1905 pentru a face loc construirii noului sediu al comunității, parohetul a ajuns în sinagoga sefardă din Fabric care a încetat să funcționeze în anii 1960. Acum câțiva ani a fost găsit într-o ladă în sala de rugăciune de lângă Sinagoga din Fabric, de unde a fost mutat în mica sală în curtea sediului Comunității din Cetate.
Surse:
Jakab Singer, Temesvári rabbik a XVIII és XIX-ik században, 1928
Getta Neumann, Pe urmele Timişoarei evreieşti. Mai mult decât un ghid. Editura Brumar, 2019