Klein Abraham

n. 29 martie 1934, Timişoara

Arbitru Internațional de Fotbal FIFA

;

Acasă > Personalități 

Abraham Klein

A  participat la Cupa Mondială FIFA în 1970, 1978, 1982 şi la Jocurile Olimpice în 1968 şi 1976.
Partide memorabile arbitrate: Anglia – Brazilia 0-1 (Mexic 1970), Argentina – Italia 0-1, Brazilia – Italia 2-1 (Argentina 1978) şi Italia – Brazilia 3-2 (Spania 1982), arbitru de linie la finala CM din 1982. Klein a fost singurul arbitru care a arbitrat trei meciuri la Cupa Mondială din 1978.

Palmares: 22 partide inter-țări şi o finală din Cupa Intercontinentală (Nacional Montevideo – Nottingham Forest 1-0, în 1980).
După abandonarea activității de arbitru: Preşedinte al Comisiei Arbitrilor din Israel; membru de onoare al FIFA şi delegat UEFA.

Biografie

S-a născut la Timişoara, în 29 martie 1934. Mama mea era din Transilvania, iar tatăl, Vilmos Klein, se născuse la Budapesta. La vârsta de 3 ani rămâne singur cu mama, tatăl emigrând în Israel. În anii războiului, evreii din Timişoara nu sunt deportați, dar viața lor este mult îngreunată prin măsurile anti-evreieşti ale guvernului antonescian şi suferă din cauza manifestărilor antisemite ale populației. Copil fiind, Abraham Klein s-a lovit de antisemitism pe stradă, în tramvai. Toată familia din partea tatălui a fost deportată din Ungaria şi a pierit în Holocaust.

Condițiile de trai sunt foarte grele. Mama este croitoreasă şi lucra acasă, în apartamentul de două camere, unde locuiau bunicii, fratele şi cele 5 surori ale mamei. Abraham, numit Oszi de către prieteni, este elev la Liceul Israelit, unde se simte foarte bine. Este iubit şi ajutat de profesori, de dirigintele clasei, rabinul dr. Ernest Neumann, şi colegi de clasă.

În 1947, cu consimțământul mamei, la vârsta de 13 ani, pleacă cu un grup de copii evrei din toată România în Olanda. Transportul şi şederea într-un internat în orăşelul Apeldoorn sunt organizate de Crucea Roșie, Joint și guvernul olandez. La şcoală se preda, în afara programei normale, ebraică şi cursuri de pregătire pentru alia, emigrarea în Statul Israel care nu se înființase încă.

În 1948 a ajuns în Israel, unde îl aştepta tatăl lui. Câteva luni mai târziu a sosit şi mama din România. Tatăl fiind grav bolnav, Abraham, la 14 ani, este nevoit să lucreze pe lângă şcoală. Este sportiv şi jucător de fotbal, dar nu se distinge în mod deosebit prin calitățile sale sportive. Printr-o întâmplare, înlocuieşte pe un arbitru amator şi îşi descoperă pasiunea vieții şi talentul.

Klein arbiteaă primul meci în liga israeliană în 1958, la 24 de ani, iar şase ani mai târziu avea să debuteze internațional într-un amical dintre Israel şi Olanda. În 1965, arbitrează cel mai mare meci din cariera sa de până atunci: Italia – Polonia din calificările Cupei Mondiale, în fața a 80.000 de spectatori.

Copilăria si adolescența fuseseră marcate de mari greutăți care l-au oțelit şi i-au insuflat forța să se supună unui antrenament strict, să se pregătească înaintea fiecărui meci cu minuțiozitate, să ia decizii cu curaj și să dobândească o autoritate firească. Se pregătea atât fizic, cât şi psihic, fiind deosebit de exigent față de sine însuşi. Aşa se explică faptul că, cu toate că venea din Israel, țară mică şi tânără, Klein a fost ales să arbitreze meciuri de cea mai mare importanță şi era considerat ca unul din cei mai buni arbitri care au funcționat la nivel internațional. „Maestrul fluierului”, cum era numit cu admirație, era deosebit nu numai prin profesionalism si acuratețea deciziilor, ci si prin forța sa de caracter.

Într-un interviu a spus: „Ca arbitru trebuie să fii curajos, să iei decizii dificile în momentele potrivite, chiar dacă publicul sau jucătorii nu sunt de acord. Așa ceva nu se învață la școală, nu poți să înveți dintr-o carte. Viața te învață să fii curajos, uneori pentru că nu-ți oferă o altă alegere, nu ai încotro și trebuie să ai curaj”.

La întrebarea „Care a fost cel mai greu meci pe care l-ati arbitrat?”, a răspuns: Fără nicio îndoială: Argentina – Italia, în 1978. Au fost 70.000 de argentinieni nervoşi în tribune şi 11 pe teren. Au simulat, au protestat, la fel cum au facut-o tot turneul. Nu m-au intimidat, iar meciul a fost câştigat de Italia, cu 1-0. Am arbitrat la fel ca în oricare alt meci: corect şi curajos”.

Locuieşte la Haifa, la malul mării şi în fiecare dimineață, înoată 2 km în mare.

Are 5 nepoate.

Abraham Klein este celebrat la Muzeul FIFA în Zürich

Abraham Klein cu Francisc Schneider, fost coleg de clasă la Liceul Israelit, și Luciana Friedmann, preşedinta Comunității Evreilor, Timișoara, martie 2014

In fotografia din 1947, Abraham, cunoscut de foștii colegi ca Oszi, este al doilea băiețel pe stânga, lângă rabinul dr. Ernest Neumann, dirigintele clasei la Liceul Israelit din Timişoara.

Colaj de fotografii din articolul „The Forgotten Story of … Abraham Klein referee, the „master of the whistle” in The Guardian.

Cărți publicate

  • Abraham Klein; Rubi Shalev. The Referee’s Referee: Becoming the Best. (1995) ISBN 978-0-916802-26-4.
  • Abraham Klein, Master of the Whistle (2010)

Surse