Drechsler Maximilian Miksa

23 octombrie 1883, satul Tabajd, județul Fejer, Ungaria – 1970, Timișoara, România

Rabin şi Autor de Studii Biblice

;

Acasă > Personalități 

Fotografie dintr-un album festiv din anii 1934-1935 al Comunității Evreilor din Timișoara (Arhiva Comunității)

1955. Miksa si Estera Drechsler, Edit şi Getta Neumann (Arhiva Getta Neumann, CH)

Mordechai Maximilian Miksa ben Rabi Iehuda Drechsler a fost un rabin neolog şi un autor de lucrări de istorie a iudaismului.

Între 1903 și 1908 a fost student la Seminarul Rabinic din Budapesta. În 1906, și-a susținut teza de doctorat în filosofie, publicată la Budapesta sub titlul Az aszketizmus állása a zsidó vallásos irodalomban Maimuniig (Poziția ascetismului în literatura religioasă evreiască până la Maimonide). În 1909 a obținut diploma de rabin. Scurt timp a fost rabin la Szarvas, Ungaria, apoi în 1909 și-a început activitatea de rabin neolog la Timișoara, care făcea parte pe atunci din Monarhia Austro-Ungară.

Despre ceremonia de înscăunare a rabinului dr. Maximilian Drechsler în Timişoara, duminică, 22 August 1909, aflăm din ziarul Temesvarer Zeitung. Vezi mai jos.

Și-a desăvârșit pregătirea la Oxford și la Jewish College din Londra, unde a fost apoi invitat să țină un ciclu de prelegeri despre Talmud. A publicat o lucrare despre gândirea filosofică și religioasă a rabinului Iehuda ha-Levi (Közlemények II.), iar în 1932, o lucrare în ebraică despre rabinul Isak ben Haim Hakohen (1932, Seini, Maramureș). Articolele lui au fost publicate în Magyar Zsidó Almanach, Múlt és Jövő, Temesvári Hírlap și Neue Zeit. În anii 1935-1936, împreună cu medicul dr. Emeric (Imre) Naschitz Imre, a redactat pentru comunitatea neologă Zsidó Évkönyv (Anuarul evreiesc), cu articole despre religie, știință și literatură.

Curentul neolog, o mişcare reformistă apărută în 1868, în Ungaria, a introdus reforme ce atenuau rigurozitatea ritului liturgic și a obiceiurilor tradiționale. Adept al acestor reforme, rabinul Drechsler era cunoscut pentru spiritul său liberal și tolerant, pentru ținuta intelectuală impecabilă, pentru umanitatea și bonomia lui. Rabinul și soția lui, Estera, cu studii universitare şi titlul de doctor, aveau o poziție deosebit de respectată în comunitatea evreilor și în oraș.

Surse:

Înscăunarea Rabinului dr. Max Drechsler

 

Știrea publicată în Temesvarer Zeitung despre ceremonia de înscăunare a rabinului dr. Max Drechsler în poziția de prim-rabin al Comunității Evreilor din Cetate, Timişoara, ne permite o perspectivă asupra însemnătății comunității la început de secol.

Conform programului prezentat în ziar, recepția rabinului s-a petrecut în felul următor. O delegație, sub conducerea lui Alexander Kohn, l-a întâmpinat la Jimbolia şi l-a acompaniat în tren până la Timişoara, unde au sosit cu toții la ora 14:51. La Gara din Iosefin, dr. Heinrich Keppich, l-a aşteptat în sala de aşteptare clasa I şi i-a urat binevenit în numele comunității. O comisie de protocol de 50 de persoane, care se întrunise la Casa Comunității (Curtea Elisabeta, strada Gheorghe Lazăr nr. 5) la ora 14, s-a deplasat la gară pentru a-l aştepta în fața gării. Tot alaiul în trăsuri care fuseseră comandate din timp l-a însoțit pe drumul spre Hotelul Hungaria, la colțul dintre strada Eugeniu de Savoya cu Augustin Pacha (denumirile actuale. Era cel mai vechi si elegant hotel din oraş în epocă, unde a înnoptat şi prințul Alexandru Ioan Cuza, în drum spre exil.

După un scurt popas la hotel, Alexander Kohn, în fruntea unei delegații, l-a condus pe tânărul rabin de 26 de ani la Sinagoga din Cetate, unde a fost salutat la intrare de Salomon von Sternthal, preşedintele Comunității. Accesul publicului în sinagogă a fost posibilă numai celor în posesia unui bilet de intrare. 

Seara la ora 20:00 s-a oferit în cinstea prim-rabinului un banchet în Redoutensaal, în incinta teatrului Franz-Joseph, la care se înscriseră 200 de persoane.

Doar o comunitate mare şi prosperă, conştientă de valoarea şi puterea ei, era în stare să desfăşoare o ceremonie de întâmpinare şi înscăunare de o asemenea anvergură. Acest fenomen a fost posibil într-o orânduire aşa cum a fost Monarhia Austro-Ungară.

Getta Neumann

Mulțumiri muzeologului Cristian-Oliviu Gaidos pentru sursa articolului din „Temesvarer Zeitung‟.