Pressburger Emeric

Acasă > Personalități 

Emeric (Imre József) Pressburger s-a făcut cunoscut mai ales prin filmele create în colaborare cu Michael Powell, în cadrul companiei lor comune, The Archers, precum și prin filmele 49th Parallel – Paralela 49 (1941), The Life and Death of Colonel Blimp – Colonelul Blimp (1943), A Matter of Life and Death (în S.U.A – Stairway to Heaven – Drumul spre stele, 1946), Black Narcissus – Narcis negru (1947) , The Red Shoes – Pantofiorii roșii (1948) și The Tales of Hoffmann – Povestirile lui Hoffmann (1951)

S-a născut în anul 1902 la Miskolc, în Ungaria, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, ca unicul fiu al lui Kálmán Pressburger, administrator de proprietăți imobiliare, și al lui Katherina, născută Wichs. După absolvirea Liceului Israelit Timişoara în 1920, în prima promoție a liceului înființat în 1919, a studiat matematica și ingineria la Universitatea din Praga și din 1923 la Politehnica din Stuttgart, până ce decesul tatălui său în 1926 l-a silit să întrerupă studiile.

Berlin și Paris

Întors la Timișoara, din cauza cunoștințelor lui precare de limba română a obținut amânarea serviciului militar și a plecat la Berlin, unde și-a început cariera ca ziarist. În 1929 cu sprijinul scenaristului și producătorului Fritz Podehl de la studiourile UFA, Pressburger a fost angajat acolo ca scenarist. A participat la realizarea mai multor filme germane și austriece. În 1930 a scris scenarii, printre altele, pentru filmul Emil și detectivii (1931), care s-a bucurat de mare succes.

După ce Hitler a ajuns la putere în Germania, a fost concediat, ca evreu, de la studiourile de cinematografie. În 1935 s-a stabilit la Londra. Mai târziu a remarcat: „Cel mai mare rău ce mi s-a întâmplat a fost consecința politică a evenimentelor aflate în afara controlului meu, iar cel mai mare bine a fost exact același”.

Marea Britanie

În anul 1935 Pressburger a fost admis în Marea Britanie pe baza unui pașaport Nansen (apatrid). Ca nou imigrant Pressburger a reușit să- și însușească limba engleză până la nivelul subtilităților. La Londra a făcut cunoștință cu mica comunitate de cineaști emigranți originari din Ungaria, majoritatea evrei refugiați din fața pericolului nazist. Printre aceștia s-a numărat Alexander Korda, proprietar al studiourilor London Films, care l-a angajat ca scenarist. În vreme ce lucra la scenariul pentru filmul lui Korda, The Spy in Black (1939) a făcut cunoștință cu scenaristul și regizorul Michael Powell. Colaborarea din anul 1943 vreme de 15 ani a lui Pressburger cu Powell în cadrul companiei lor comune, The Archers Films va produce câteva din cele mai bune opere cinematografice britanice din următorul deceniu. Cei doi cineaști semnau împreună: Story, screenplay, produced and directed by M.Powell and E.Pressburger. Pressburger scria scenariul, a fost responsabil pentru o mare parte din munca de producător, pentru o parte bună din montaj, și a fost implicat în mare măsură în alcătuirea bandei sonore. După criticul american Drew Hunt (Chicago Reader) „filmele lui Pressburger si Powell se situează pe tărâmul de mijloc dintre realism și fantezie expresionistă, luând, de obicei, forma de melodramă, dar adaptând o largă varietate de genuri ca, de exemplu, cel epic istoric și muzical”. Producțiile lui Powell și Pressburger constituiau un „eveniment în tradiția cinematografului-spectacol care punea în valoare la maximum posibilitățile turnării în studiouri”.

Anii 1950

La mijlocul anilor 1950 căile lui Pressburger și Powell s-au despărțit, dar au rămas prieteni.

Pressburger a publicat și două romane. Primul, Killing a Mouse on a Sunday, a cărui acțiune se petrece în vremea Războiului Civil din Spania s-a bucurat de critici favorabile și a fost tradus într-o duzină de limbi. Celălalt roman, The Glass Pearls (1966), republicat în anul 2015 de editura Faber and Faber a avut critici negative în The Times Literary Supplement, dar în 2019, Lucy Scholes a scris în „The Paris Review” că e „o operă remarcabilă cu adevărat; merită recunoașterea atât pentru virtuozitatea ei, cât și pentru valoarea suplimentară pe care o aduce în genul literaturii de Holocaust”.

Viața particulară

La 24 iunie 1938 Pressburger s-a căsătorit cu actrița Ági Donáth, fiica comerciantului evreu Ándor Donáth, însă perechea a divorțat în 1941, fără copii. El s-a însurat din nou la 29 martie 1947 cu scenarista Wendy Orme, cu care a avut doi copii: o fiică, Angela (născută în 1942) și un copil care a murit în pruncie în 1948. Și această căsătorie s-a terminat prin divorț. Pressburger a fost greu lovit de acest divorț. Angela a avut doi nepoți care au devenit amândoi cineaști: Andrew Macdonald, producător de filme precum Trainspotting (1996), și Kevin Macdonald, laureat al premiului Oscar. Kevin Mcdonald a scris și o biografie a bunicului său și un film documentar despre viața acestuia – The Making of an Englishman (1995)

Pressburger a primit cetățenia britanică în anul 1946. Pressburger era mic de statură și purta ochelari, iar ca fire a fost descris ca o persoană modestă și discretă, iar mai târziu în viață, înclinată spre hipersensibilitate și crize depresive. Avea simțul umorului, îi plăcea muzica și bucătăria franceză, în plus, era un suporter al echipei Arsenal F.C. Din anul 1970 a locuit la Aspall, Suffolk. Pressburger a murit în anul 1988, la Saxtead, într-un cămin-sanatoriu de bătrâni, în urma unei bronhopneumonii. A fost înmormântat la cimitirul de lângă biserica Our Lady of Grace din Aspall. Se spune ca mormântul său era singurul mormânt într-un cimitir anglican, pe care era gravată Steaua lui David.

Premii și onoruri

• 1943 – Premiul Oscar pentru scenariu – pentru filmul „Paralela 49” (cu Rodney Ackland)
• 1946 – Prima Royal Command Film Performance – filmul lui Pressburger și Powell „A Matter of Life and Death” in *1948 – Premiul Bodil (Danemarca) pentru cel mai bun film european – pentru „A Matter of Life and Death”
• 1949 – candidatură la Leul de aur la Festivalul de cinema de la Veneția, pentru Premiul Oscar pentru cel mai bun film, pentru scenariu și pentru montaj – „The Red Shoes” (cu M.Powell)
• 1950 – candidatură pentru premiul BAFTA – „The Small Back Room” (cu M.Powell)
• 1951 – candidatură pentru Marele Premiu la festivalul de la Cannes – pentru „Povestirile lui Hoffmann” (cu M.Powell)
• 1951 – Ursul de argint pentru cel mai bun musical la Festivalul de cinema de la Berlin – pentru „Povestirile lui Hoffmann”(cu M.Powell)
• 1956 – candidatură pentru Royal Command Film Performance, pentru premiul BAFTA pentru cel mai bun film britanic, pentru cel mai bun scenariu, pentru cel mai bun film după a anumită sursă (Cu M.Powell)
• 1959 – candidatură pentru Palmierul de aur la Festivalul de la Cannes – pentru „Luna de miere” -(cu M.Powell)
• 1981 – Membru al Academiei de film și televiziune BAFTA (împreună cu Michael Powell)
• 1983 – Membru al Institutului Britanic de Film BFI (împreună cu Michael Powell)
• 1995 – Kevin Macdonald, nepotul său, produce filmul documentar The Making of an Englishman (1995) despre viața lui Pressburger
• 21 septembrie 2007 – Inaugurarea unei plăci memoriale pe casa părintească a lui Pressburger la Miskolc, pe Szentpéteri kapu 3
• 17 februarie 2014 – Martin Scorsese și Thelma Schoonmaker au dezvelit la Dorset House, Gloucester Place, la Londra, la fostul sediu al The Archers intre 1942-1947 – o placă albastră (blue plaque) a Patrimoniului Englez (English Heritage)

Pentru mai multe detalii, vezi wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Emeric_Pressburger