Neumann Maria

n. 22 iunie 1905, Lugoj, Austro-Ungaria – d. 28 august 2003, Timișoara, România

Matematiciană, Profesoară

;

Acasă > Personalități 

Maria Neumann

A fost o matematiciană română, de origine evreiască, care s-a distins mai ales prin cercetări în geometriile neeuclidiene, inclusiv în domeniul moștenirii științifice a lui János Bolyai. A fost conferențiară la Facultatea de matematică a Universității din Timișoara.

Maria Neumann s-a născut în anul 1905 într-o familie de evrei maghiarofoni din orașul Lugoj, în Banat, pe atunci în Regatul Ungariei, în cadrul Imperiului Austro-Ungar, azi în România.

Bunicul ei, medicul dr. Philipp Neumann (1836-1901) a fost una din personalitățile marcante din oraş. În 1866 a pus bazele spitalului epidemologic, din 1867 a fost medic primar al județului, iar în 1876 a devenit director al spitalului de boli venerice. Era preşedinte al societății funerare Hevra Kadişa, de asemenea preşedinte al colegiului director al şcolii elementare israelite. A clădit una din cele mai frumoase case din centrul oraşului Lugoj. La moartea lui s-a declarat o zi de doliu în oraş. Unchiul Mariei, Julius Neumann, a fost profesor ginecolog la Universitatea din Viena, iar fratele ei, Joseph, biolog cercetător la Paris.

Maria a fost al doilea dintre cei doi copii ai avocatului dr. Eugen Neumann și ai lui Ilka, născută Németh. A fost elevă la Gimnaziul Piarist din Timișoara, iar în ultimul an la Liceul Piarist. După examenul de bacalaureat din 1923, a studiat matematica la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj. La încheierea studiilor în 1930, ca evreică, nu a avut posibilitatea de a rămâne în învățământul universitar și a predat ca profesoară de matematică în licee: unul din liceele germane din Timișoara (1933-1934), un liceu la Râmnicu Vâlcea (1934-1936), apoi la Liceul Israelit din Timișoara (1936-1949) și în paralel la Liceul de stat de fete Carmen Sylva din Timișoara (1936-1940), de unde a fost concediată în urma „legilor rasiale” din anul 1940. În activitatea ei de profesoară Maria Neumann a avut elevi care s-au distins ulterior ca matematicieni și oameni de știință, precum Emeric Deutsch, Francisc Radó, Bernhard Rothenstein, George Lusztig și alții.

În timpul regimului comunist, a predat câțiva ani (1949-1952) la Institutul Pedagogic din Timișoara, iar în anii 1962-1971 a devenit conferențiară la universitatea din oraș. În anul 1968 a susținut la Universitatea din București examenul de doctorat în științe, cu teza „Asupra unui model algebric al geometriei hiperbolice plane‟ sub îndrumarea prof. Nicolae N. Mihăileanu. Neumann a colaborat cu Mihăileanu la redactarea unor manuale asupra bazelor geometriei. În anul 1971 a ieșit la pensie. A publicat, printre altele, lucrări în domeniile geometriei neeuclidiene şi proiective, despre instrumentul algebric, logică și axiomatică.

Scriitorul şi omul de ştiință György Mandics a caracterizat astfel personalitatea şi opera Mariei Neumann: „Activitatea talentatei matematiciene Maria Neumann se bazează pe o gândire abstractă foarte dezvoltată, pe o cultură matematică mult superioară mediului în care trăia. … ceea ce a realizat ea rămâne cu siguranță o opera solidă, cu multe elemente care ar putea servi ca puncte de referință pentru o dezvoltare ulterioară.”

A decedat în anul 2003 la vârsta de 98 ani şi este înmormântată în cimitirul evreilor din Timişoara. Printre tinerii matematicieni cărora le-a fost mentor în ultimii ani ai vieții s-a numărat informaticianul Octavian Mocanu, care activează în Catalonia.

Fotografie în cartea lui Francisc Ürményi (v. Surse)

Casa părintească Dr. Neumann în Lugoj

Publicații (selecție)

  • Maria Neumann, N.N.Mihăileanu – Bazele geometriei și Fundamentele geometriei
  • Neumann Mária, Salló Ervin, Toró Tibor. A semmiből egy új világot teremtettem (Din nimic am creat o nouă lume) – despre activitatea lui János Bolyai. Facla Könyvkiadó, Temesvár, 1974.
  • Egyed Péter, Mandics György, Neumann Mária, Salló Ervin, Modell és valóság, Facla Könyvkiadó, Temesvár, 1982.
  • M. Huschitt, A. Ioanoviciu, N. Mihăileanu, M. Neumann, P. Stanciu, E. Visa Culegere de probleme de geometrie sistematică și proiectivă, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971.

Surse