Repere Istorice

Acasă > Istoria Evreilor din Timișoara > A doua jumătate a sec. XX

Începuturi

În perioada ocupației otomane (1552-1716), evrei sefarzi (spanioli) se stabilesc la Timișoara. Sunt urmaşii evreilor expulzați de Inchiziția din Spania şi Portugalia, care se stabiliseră în Constantinopol sau Salonic. Prima mărturie a prezenței evreieşti este mormântul din 1636 al lui Azriel Assael, originar din Salonic.

În Imperiul Austriac

Administrația turcească ia sfârşit în 1716, când Eugeniu de Savoya, comandantul trupelor habsburgice, cucereşte oraşul. Rascienii, grecii, evreii, armenii şi țiganii au dreptul să rămână în oraşul care trece sub administrația austriacă. Micii comunități de evrei cu statutul de tolerați i se atribuie o suprafață delimitată în oraş, unde se constituie Judencarré (cvartalul evreilor).

Judencarré (cvartalul evreilor) în careul format de străzile Gheorghe Lazăr, Emanoil Ungureanu,  Eugeniu de Savoya şi Mărăşeşti

Doar 49 de familii de evrei primesc permisiunea să se stabilească în incinta cetății, numărul magazinelor proprietate evreiască este de asemenea limitat, iar pentru încheierea unei căsătorii e nevoie de o autorizație specială. Situația se agravează în urma Judenordnung din 1776, o legislație discriminatorie impusă de Maria Theresia, cu scopul limitării numărului evreilor din oraș şi a impunerii unor taxe abuzive, apoi se ameliorează mulțumită Toleranzpatent (Edictul de toleranță), emis de Joseph al II-lea în 1782. Acesta din urmă aduce îmbunătățiri în condiția evreilor: unele impozite care îi vizau numai pe evrei sunt anulate, învățământul în limba germană devine obligatoriu şi accesul la educație este permis chiar și la nivel universitar. Totuşi, situația evreilor este una de paria, cum constată istoricul Jenö Szentklárai: „Evreul a fost paria in Banatul Timişoarei. Dar administrația avea nevoie de banii lui şi de mintea lui isteață. A şi profitat din plin cu fiecare ocazie.‟ (Mercy kormányzata a Temesi Bánságban, 1909, p. 94)

În Regatul maghiar (1860 – 1918)

În 1860 Banatul este anexat Ungariei, iar în 1867 se instituie Monarhia Duală prin Concordat (Ausgleich), iar Timișoara este încorporată în Regatul Ungariei. Prin legea introdusă de prim-ministrul contele Gyula Andrássy, evreii devin cetățeni egali în drepturi. În perioada următoare evreii se avântă în toate domeniile – economic, comercial şi cultural –întemeiază întreprinderi şi excelează în profesiile liberale (sunt medici, avocați, ziarişti, artişti etc.).

În Primul Război Mondial, soldații evrei au luptat în armata austro-ungară. S-au păstrat în arhivele unor familii albume cu fotografii, iar în cimitir găsim inscripții funerare care consemnează numele celor care au căzut în lupte.

Vezi secțiunea Soldați evrei în Primul Război Mondial.

Perioada interbelică

În 1919, Banatul este alipit României, care, sub presiunea internațională, acordă cetățenie tuturor evreilor pe teritoriul ei. În 1923, noua constituție a Regatului României le garantează drepturi egale. Până la sfârşitul anilor anilor 1930 este o perioadă fastă pentru populația evreiască, care are o contribuție imensă la prosperitatea economică, socială şi culturală a oraşului.

În perioada interbelică, ponderea populației evreieşti în economie, industrie, comerț, cultură şi viața socială şi politică este deosebit de semnificativă. Dintre cele 30 de fabrici considerate mari, având cel puțin 100 de angajați, 50% sunt proprietate evreiască, iar din totalul de 85 de fabrici mari şi mijlocii, 74%; în ce priveşte unitățile comerciale, peste 73% din angrosişti şi 53% din detailişti sunt evrei; aproximativ 50% din medici şi din avocați sunt evrei. Este firesc să găsim cifre asemănătoare în ce priveşte clădirile cu mai multe etaje: peste 40% sunt proprietate evreiască. În 1919 see înființează primele licee israelite.

Sunt vremuri bune, dar tulburate de manifestări antisemite în anii 1920 şi, mai frecvent, începând din 1930. Măsuri şi legi cu caracter discriminatoriu antisemit se decretează începând din ianuarie 1934, culminând cu legile „rasiale‟ din 1940-1942. Agitaţia antisemită devine puternică cu sprijinul asociaţiilor germane. Ca reacție la mediul ostil, mulți evrei sunt activi în mișcări de stânga și antifasciste sau/și în organizații sioniste.

Anii 1940 – 1944 

Vezi secțiunea Anii 1940-1944

Perioada 1945-1989

Dictatura comunistă se instaurează treptat. În 1948 se desființează școlile confesionale, inclusiv școlile israelite. Exproprierea proprietarilor, antreprenorilor şi comercianților precum şi măsurile de restricționare a libertății de mişcare şi exprimare au declanşat un val de emigrare a evreilor din România spre, în principal, Statul Israel.

Politica guvernului totalitar în ce priveşte evreii a fost una complexă. Antisemitismul era oficial combătut, manifestările antisemite fiind cenzurate sau pedepsite. Din anii ’60 s-au organizat serbări colective la Comunitate şi cursuri de ebraică, iar serviciul social a fost asigurat cu ajutorul financiar Joint (American Joint Jewish Distribution Committee). Cu toate acestea, până în anii ’70, frecventarea sinagogii şi a evenimentelor comunitare nu a fost privită cu ochi buni şi periclita avansarea în carieră.

Unele măsuri represive îi vizau în special pe evrei. După 1944, organizațiile sioniste devin legale, dar din 1949, sioniștii sunt prigoniți, arestați şi condamnați la închisoare. După Revoluția din Ungaria în anul 1956, se preconizează, în mod neoficial, o politică de înlăturare a evreilor din poziții de conducere.

Continuitatea comunității evreilor în Timişoara a fost frântă prin politica guvernului comunist, nefastă majorității în general şi ostilă evreilor în special.

În relațiile cu Statul Israel, guvernul român a adoptat o politică independentă de cel sovietic şi a negociat condițiile, practic, finanțarea emigrării evreilor în Israel. Perioade în care plecarea era posibilă au alternat cu ani în care ea a fost blocată. Cei care depuneau actele pentru emigrare erau dați afară de la locul de muncă sau din facultate și așteptau uneori ani de zile înainte de a obține pașaportul de emigrare.

În cadrul comunității s-au organizat serbări, cursuri de ebraică şi iudaistică, conferințe, tabere de tineret. Corul a devenit o activitate foarte atractivă. Cantina caşer în Casa Comunității a oferit bătrânilor şi nevoiaşilor, cât şi studenților un prânz la un preț modest. Asociația de prietenie România Israel a reunit intelectuali timişoreni pentru conferințe de înalt nivel.

Rabinul dr. Ernest Neumann împreună cu Mitropolitul Nicolae Corneanu, capul Bisericii Ortodoxe, cu Sebastian Kräuter, episcop catolic, şi cu alți şefi de culte, au promovat ecumenismul. Relațiile între diferite confesiuni au fost cultivate cu grijă şi succes.

După 1989

În 20 decembrie 1989, de la balconul Operei din actuala Piața Victoriei, Timișoara a fost proclamată primul oraș liber din România. În 12 ianuarie 1990, zi de doliu național în amintirea victimelor revoluției, s-a ținut o slujbă ecumenică în fața Catedralei, unde au vorbit reprezentanții diferitelor culte. Rabinul a fost prezent şi cuvintele lui au mişcat adânc miile de oameni din piață.

După schimbarea de regim din 1989, viața comunitară evreiască se desfășoară în toată libertatea şi este extrem de dinamică, cu toate că numărul evreilor scade. În prezent, cei 600 de membri ai comunității evreilor constituie o parte infimă din numărul total al locuitorilor oraşului, dar continuă să reprezinte un element valoros în peisajul cultural al oraşului. Comunitatea susține o bogată activitate religioasă şi comunitară şi face demersurile necesare pentru conservarea patrimoniului arhitectural.

Evoluția demografică

Populația evreiască nu a depășit niciodată 13% din populația totală a orașului şi era în mod constant pe locul trei sau patru, după români, germani şi maghiari, care, în schimb, au avut în cursul anilor o pondere numerică variabilă în oraş.

Tablou al evoluției demografice a populației după apartența confesională în anii 1870-1910

Sursă: Josef Geml, Vechea Timişoară, Editura cosmopolitart, Timişoara, 2016

Populația evreiască între 1716 şi 2011 şi ponderea ei procentuală în numărul total al populației în Timişoara:

Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Timi%C8%99oara şi altele

În 2018, comunitatea număra 601 membri (423 de evrei şi persoane cu ascendență evreiască, 150 de parteneri neevrei şi 28 de persoane în curs de convertire).