Desen în cretă de Traian Bona (colecția Getta Neumann)
Nu ştim în ce an s-a construit sinagoga de pe strada Ecaterina Teodoroiu nr. 6. Este în stil clasicist, decorațiunile maure lipsesc şi nu este aliniată pe stradă, ci la capătul unei curți – indicii că a fost ridicată pe la mijlocul secolului al XIX-lea. În anul 1905, când sinagoga sefardă din Cetate a fost demolată, pentru a face loc construcției sediului comunității, cea din Fabric a rămas singurul lăcaş pentru cei ce doreau să se roage după ritul spaniol. A funcționat până în anii 1950. A fost complet transformată şi în prezent este o biserică adventistă.
Când sinagoga sefardă şi-a încetat existența, mobilierul şi câteva obiecte de cult, printre care perdeaua (parohet) din fața chivotului, au fost salvate în casa de rugăciune de lângă Sinagoga Nouă. Perdeaua bogat brodată a zăcut câteva zeci de ani într-o ladă, a fost restaurată şi acum e în lăcaşul din curtea sediului Comunității din Cetate, Str. Mărăşeşti nr.10.
Inscripția pe marginea de jos:
יוסף בן הרב משה נפתלי זצ”ל וזוגתו גאלדה בת הרב יצחק קאסיל, ה’ אייר תפט לפק
(Iosef, fiul rabinului Naftali Halevi, binecuvântată fie amintirea lui de înțelept, şi soția lui Golda, fiica rabinului Ițhak Kasil, a cincea zi a lunii Iyar, 1729) indică numele donatorilor perdelei şi data donației.
Este imaginabil că acest obiect de cult, menționat şi de rabinul Jakab Singer în lucrarea sa despre sinagogile timişorene, a fost oferit în 1729 unei case de rugăciune sefarde de care nu avem cunoştință, apoi, din anul 1739, folosit în sala de sub bolta porții „Prințul Eugen” (v. Judenhof), iar în 1762 a peregrinat în sinagoga sefardă din celălalt colț al Judenhof. Când aceasta a fost demolată, a ajuns în sinagoga sefardă din Fabric, apoi în sala de rugăciune aşchenază de lângă Sinagoga din Fabric. În prezent împodobeşte chivotul din mica sală „Or Hadaş” (Lumina nouă) din curtea sediului comunității în Cetate.
Sursă: Pe urmele Timişoarei evreieşti. Mai mult decât un ghid. De Getta Neumann. Editura Brumar 2019