Preluarea abuzivă a întreprinderii “Ţesătoria Mecanică de Bumbac Ehrlich & Auscher”, Timişoara, s-a petrecut în anul 1948, acum 73 de ani!

Țesătoria din spate, Str. Ciprian Damşescu, Timişoara

Bunicii mei Mór Auscher şi Gizella Auscher, n. Ehrlich, au înfiinţat această firmă în 1923. Acum aproape 100 de ani. Ei şi-au investit venitul adus de băcănia lor care se găsea în vecinătatea firmei viitoare în cartierul Iosefin. Au cumpărat un teren şi în câţiva ani întreprinderea lor industrială a avut 120 de angajați. Au dat pâine la 120 de familii. Bunicii mei au devenit din comercianţi antreprenori. Au participat la un proces de efervescență economică stimulat de un spirit întreprinzător, tipic acelor ani, un fenomen care a contribuit la înflorirea Banatului şi a oraşului Timişoara. A fost o perioadă când mulţi noi antreprenori — români, evrei, germani şi unguri – au întemeiat şi dezvoltat industria locală şi capitalul uman, dând un impuls regiunii înspre o prosperitate, urmele căreia sunt tangibile chiar şi până astăzi.

Ţesătoria a avut mai multe departamente de producție: ţesătorie, vopsitorie, apretură cât şi de servicii – încălzire, comercializare, stocare, contabilitate, transport, şi altele.

Şi cum au fost răsplătiţi bunicii mei, deveniţi antreprenori? Ei au condus firma până în anul 1940, deci timp de cam 15 ani, până când, fiind evrei, legile regimului Antonescu i-au expropriat. Firma a fost “românizată” sub conducerea unui delegat italian, Vignati şi renumită “Marinescu-Auscher”. Tatăl meu, unul dintre directorii firmei, a fost trimis la muncă obligatorie în Valea Jiului unde a “petrecut” 4 ani. Eu aveam atunci patru ani şi când s-a eliberat aveam opt. După război, în anul 1946, firma a fost restituită familiei. În 1949, ea a fost preluată abuziv de regimul comunist. Deci, întemeietorii acestei firme au condus-o şi au beneficiat de ea timp de 18 ani!

În această scurtă perioadă, firma a fost condusă de cei patru fraţi Auscher, Victor, Josef, Ernest şi Emerich. Fiecare cu responsabilitatea sa, prioritatea aparţinând celui mai vârstnic, Victor. Emerich a studiat în Cehia ingineria textilă.

Între anii 1948-1955, tatăl meu, Ernest Auscher a fost arestat de 4 ori. De trei ori din motive legate de întreprindere şi a petrecut 3 luni, 6 luni şi respectiv, un an în închisorile din Caransebeş şi Timişoara. Şi unul din fraţii lui şi o cumnată au fost arestaţi pe aceeaşi bază. În anul 1952 a fost condamnat la 15 ani ca activist sionist şi deţinut la Jilava. Deci eu am crescut din nou fără tată, când aveam între 12 şi 19 ani.

În urma unei înţelegeri între statul român şi Israel, în anul 1957 am putut să părăsim ţara şi să emigrăm în Israel. Acest moment a fost norocul vieţii noastre şi în cei 64 de ani care au trecut de atunci am putut în sfârşit să-mi extind aripile.

În decursul celor 73 de ani care au trecut din anul 1948, statul şi oraşul au beneficiat neîncetat de produsele întreprinderii, de tot imobilul închiriat şi vândut. Restituirea pe de altă parte pare să fie calculată numai pe baza valorilor istorice ale acţiunilor. Am trecut în revistă această istorie ca să accentuez frustrarea pe care o simte familia mea. Nu numai că firma a fost preluată abuziv de două ori şi procesul de restituire durează de 20 ani, compensarea propusă nu acoperă nici măcar costul avocaților, a documentării, a proceselor şi a deplasărilor noastre în România, legate de proces.