Anatol Constantin

28 martie 1921, Sibiu – 10 iulie 2019, Israel

Actor, Regizor, Scriitor, Traducător

Constantin Anatol (Arie ben Zwi, numele ebraic) s-a născut la Sibiu, la 28 martie 1921. Numele la naștere era Ludwig, fiul lui Herman și Hanna Friedmann, negustori de pantofi.

La vârsta de 11 ani părăsește orașul natal și devine elev intern la Liceul Israelit din Timișoara. Citește enorm, de multe ori pretinzând că e bolnav, ca să rămână în liniște cu cartea care era la rând.

Începuturile artistice datează din această perioadă. Scrie o piesă în 5 acte Moise care s-a montat în cadrul liceului (regia Tibi Faludi, muzica Ladislau Rooth).

La terminarea războiului, este mandatat de teatrul din Sibiu să organizeze câteva spectacole. Pentru prima stagiune, pleacă să se informeze la București, unde o cunoaște pe Dina Cocea și așa începe cariera sa de actor și apoi regizor în cele mai prestigioase teatre din toată țara.

În 1980, la vârsta de 60 de ani, a făcut alia, a emigrat în Israel. După un scurt popas la ulpan pentru împrospătarea cunoștințelor de ebraică, își continuă cariera profesională: regizează la Teatrul din Haifa, este actor la Teatrul din Beer Sheva și Haifa, joacă roluri în filme și seriale de televiziune.

În 55 de ani de carieră a regizat peste 100 de spectacole în teatre diferite în România, Iugoslavia și Israel, a întruchipat peste 100 de personaje în patru limbi: română, maghiară, germană si ebraică, a tradus piese de teatru, a scris, printre altele, piesa Creioane colorate (spectacol-monolog jucat la Ierusalim) și cartea autobiografică Vânător de fluturi (2003), o cronică a teatrului românesc, în care se integrează povestea unui destin neobișnuit și a unei personalități excepționale. Volumul este o sursă inestimabilă de informatii pentru oricine care va dori sa scrie istoria teatrului romanesc.

Admirat, aclamat, iubit de public, Anatol Constantin privește înapoi spre o viață plină de succese. „Se pare că cineva acolo sus mă iubeşte mult: tot ce am atins cu mâna, cu fruntea sau cu respirația a înflorit și a dat în pârg”, așa își explică marele actor succesul. A lucrat împreuna cu sute si sute de oameni, cu unii dintre cei mai mari actori si regizori români, maghiari și israelieni. Este un nume pe harta teatrului românesc, o pagină din istoria acestui teatru.

A fost căsătorit cu Iudith, n. Thierfeld, cu care a avut doi copii, Ada și Gabi, 4 nepoți, Nora, Dan, Miki și Lea și 6 strănepoți, Ori, Ydo, Naama, Keren Lee, Diane și Ilay.

Activitatea de actor și regizor

Roluri principale în teatru: în Hamlet, profesorul Higgins în Pygmalion, Miroiu în Steaua fără nume, Manuel în Insula de Mihail Sebastian, Edgar în Play Strindberg, în Azilul de noapte de Maxim Gorki, în A douasprezecea noapte de Shakespeare, ș.a.

Regizor: Discipolul Diavolului de George Bernard Shaw, Cand înfloresc migdalii de Angela Niculescu Plati, Prima întâlnire de Tatiana Sîtina, Fizicienii de Friedrich Dürrenmatt, Pygmalion de G. B. Shaw, Febre de Horia Lovinescu, Maior Barbara de George Bernard Shaw, Mincinosul de Carlo Goldoni, etc.

Roluri în filme:

  • 1970 Baltagul , regia Mircea Mureșan
  • 1972 Plusz-mínusz egy nap în regia lui Zoltan Fabri (rolul Baradla este nominat la festivalul filmului din San Sebastian), producție maghiară.
  • 1977 Veri az ördög a feleségét în regia lui Andras Ferenc
  • 1983 Sapiches
  • 1988 Vadon ; Mis’chakim Ba’Horef
  • 1994 Mishpat Kastner
  • 1999 Minotaur
  • 2006 Things Behind the Sun

Memories

Vânătorul de fluturi


Biografia lui Constantin Anatol

http://www.bjt2006.org/CV_Anatol_280311.pdf

Wikipedia Esperanto

https://eo.wikipedia.org/wiki/Anatol_Constantin

Magyar Szinhazmüveszeti Lexikon

http://mek.oszk.hu/02100/02139/html/sz01/136.html
http://www.celebslight.com/8906-anatol-constantin/

Filmografia

http://www.imdb.com/name/nm0025731/
http://www.cinemagia.ro/actori/anatol-constantin-8392/

Vânătorul de fluturi (2003) Recenzie

http://www.bjt2006.org/Constantin_Anatol_GN_2611.pdf

********************************************************************************************************

Vânător de fluturi

Povestea unui destin neobişnuit şi o cronică a teatrului românesc
Recenzie de Getta Neumann

La 59 de ani, în 1985, marele actor şi regizor Constantin Anatol a făcut alia, a emigrat în Israel. Părinții plecaseră cu mulţi ani în urmă, dar nu i-a urmat, pentru că unealta actorului este limba, iar Constantin Anatol o stăpânea cu desăvârşire în română, maghiară şi germană. Dar în ebraică? Un an după emigrare cucerea din nou spectatorii, de data asta de pe scena Teatrului Municipal din Haifa.

Care este secretul fenomenului Anatol? Citind cartea de amintiri Vânător de fluturi publicată în 2003, eşti prins în vârtejul aventurii vieţii sale, în succesiunea de trăiri, peripeţii, proiecte şi realizări. A jucat şi regizat la Bucureşti, Sibiu, Targu-Mures, Cluj, Timişoara, apoi la Haifa, Beer-Sheva. A jucat roluri principale în Azilul de noapte de Maxim Gorki, în Hamlet şi A douăsprezecea noapte de Shakespeare, în Pygmalion de G.B. Shaw, în piesele lui Mihail Sebastian, Dürrenmatt, Strindberg şi alții. A jucat în filme şi în seriale de televiziune. A regizat peste 100 de spectacole. A lucrat împreună cu sute şi sute de oameni, cu unii dintre cei mai mari actori şi regizori români. Este un nume pe harta teatrului românesc, a scris o pagină în istoria acestui teatru.

Constantin Anatol împreună cu Iudit sunt în fruntea clanului anatolian, mândri de copii, Ada şi Gabi, de ginere şi noră, de nepoți şi strănepoţi. Admirat, aclamat, iubit de public, Constantin Anatol priveşte înapoi spre o viaţă plină de succese: „Se pare că cineva acolo sus mă iubeşte mult: tot ce am atins cu mâna, cu fruntea sau cu respiraţia a înflorit şi a dat în pârg,‟ aşa îşi explică marele actor succesul. Sau : „Tot ce mi s-a întâmplat atunci şi felul în care s-a întâmplat au dus (asta e credinţa mea) doar la rezultate pozitive, atât în toată activitatea mea profesională, cât şi în cea de cap de familie, până în ziua de astăzi!”

Să te naşti sub o stea norocoasă, oare aceasta să fie cheia succesului? Nu a avut întotdeauna noroc şi nici uşor nu i-a fost. Trimis de părinţi la vârsta de 11 ani în internatul Liceului israelit din Timişoara, copilul a suferit din cauza separării premature şi abrupte de familie. Tandreţea mamei şi înţelegerea tatălui i-au lipsit tot timpul, iar durerea pierderii părinţilor a fost augmentata de regretul că relaţia cu părinţii lui nu a fost mai apropiată. Începuturile în viaţa profesională au fost repede încoronate de reuşită, dar condiţiile de trai erau grele, apartamentul mic, încălzirea cu lemne, salariul modest, viaţa nomadă. „Şi iarăşi, ca circul, în fiecare zi altă reprezentaţie, în alt oraş, cu alt public, am luat după mine o parte din şatră… „, ne povesteşte. Anatol Constantin a cunoscut şi antisemitismul şi vrajba şi invidia între colegi.

Toate greutăţile nu cântăresc în balanță, când eşti un „vânător de fluturi”, de aplauze, succese, iluzii şi idealuri. Când eşti un pasionat al teatrului, când eşti mânat de voinţa de a înţelege compoziţia personajului, de a întruchipa un altul, de a deveni un altul, în mod natural. Când eşti „vânător”, plin de energie, optimist şi încrezător în propriile-ți puteri, când vezi partea însorită, iar umbra o tratezi ca atare, ca umbră, şi nu ca un element care poate să-ţi distrugă viaţa. Când ştii că „fluturii” cei mai frumoşi sunt omenia şi dragostea, generozitatea şi onestitatea, familia şi împlinirea profesională.

Cartea este epuizată şi ar fi binevenit şi chiar necesar să fie tipărită din nou. Este o sursă inestimabilă de informaţii pentru oricine care va dori să scrie istoria teatrului românesc şi este povestea de viaţă a unei personalităţi carismatice care va fascina cititorii de orice vârstă.