Acasă > Viața Religioasă > Rabini și personalități în viața comunitară

S-a născut la 12 ianuarie 1917 în Ceica (jud. Bihor), un sat românesc cu o numeroasă comunitate evreiască. Părinții erau salariați la o moară de ulei, proprietatea unui unchi, domiciliat în Oradea. De la vârsta de 4 ani a frecventat heder. Din copilărie a stăpânit limbile maghiară, română, idiș și ebraică, mai târziu și-a însușit franceza, engleza și germana.

A fost elev la Liceul Samuil Vulcan din Beiuș, apoi a studiat între anii 1935-1940 la Institutul Seminarului Rabinic Superior (Országos Rabiképzõ Intézet Budapest) din Budapesta, la care se punea condiția ca seminaristul să fie totodată student al Universității de Științe Pázmány Péter, la facultățile de Filosofie, Limbi semite și Istorie orientală. În anul 1940 a susținut teza de doctorat întitulată Despre istoricul creației așa cum se oglindește în învățăturile noastre tradiționale în anul 1940.

După încheierea studiilor rabinice la Budapesta, începând din 3 aprilie 1941, dr. Ernest Neumann a devenit angajat al Comunității Evreilor din Timișoara. Inițial, îndeplinea două funcții: preda opt ore pe săptămână de religie şi istorie la Liceul Israelit și avea totodată funcția de rabin la templul neolog din Fabric, fiind succesorul prim-rabinului Iacob (Jakab) Singer (1867-1939). Primii ani de activitate au fost ani grei, de mare nesiguranță și teamă, în care, în afară de o scurtă întrerupere, când a fost deportat într-un lagăr de muncă obligatorie, tânărul rabin a sprijinit și îmbărbătat comunitatea.

Rabinul Neumann s-a căsătorit în 9 mai 1948 cu Edit Fuchs, originară din Sighetu Marmației, supraviețuitoare a lagărului de la Auschwitz. Un an mai târziu s-a născut fiica lor, Getta.

Sub pseudonimul „Năuneanu” a colaborat la revista „Lupta patriotică”, periodic al Uniunii Patrioților (din care făcea parte și George Călinescu). Scria articole pe teme de politică externă, comentarii, opinii despre evoluția lumii și despre necesitatea modernizării postbelice. Deziluzionat însă de evoluția politică a țării, s-a dedicat în curând îndrumării spirituale a comunității în funcția lui de rabin, iar din anii 1980 de asemenea conducerii ei administrative în funcția de preşedinte, activității pedagogice şi promovării ecumenismului.

La 1 septembrie 1949, a dobândit titlul de prim-rabin al comunității evreiești neologe din Timișoara. În scurt timp, tânărul rabin Neumann a reușit să cucerească aprecierea colaboratorilor săi și inimile enoriașilor timișoreni prin vastele sale cunoștințe, elocința sa și simțul său diplomatic. Dacă la începutul activității sale, comunitatea număra 13.000 de membri, în ultimii ani au rămas, după valuri de emigrație, doar câteva sute de membri. Rabinul Neumann s-a dăruit menirii sale până la capăt, după motto-ul formulat de el: Numai cine e însuflețit poate să însuflețească. Într-un interviu, a povestit că „… nu m-am cruțat nici fizic, nici spiritual, atât pe plan local, cât și vizitând periodic, când unele, când altele dintre comunitățile din Banat, Ardeal și Oltenia, cele mai multe deplasări făcându-le cu trenul, uneori în condiții cu totul vitrege.”

În tragica perioadă a războiului, în anii comunismului și în cei de după decembrie 1989 a reușit, în egală măsură, să păstreze linia echilibrului. A dat un impuls puternic vieții ecumenice, colaborând cu Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, cu episcopul catolic Sebastian Kräuter şi cu alți reprezentanți ai cultelor. În volumul “Ideal și împliniri”, dedicat rabinului cu ocazia aniversării de 85 de ani, editat de Iulia Deleanu, Mitropolitul Nicolae Corneanu s-a pronunțat astfel: „Oameni precum Eminența sa Prim-Rabinul Ernest Neumann sunt mai mult decât necesari în vremea de acum, ca unul care constituie un excepțional reper moral pentru noi toți”. Rabinul şi ierarhul ortodox au fost legați de o trainică prietenie. „Nu e vorba despre relații protocolare, ci chiar despre o prietenie autentică”, a mărturisit Ernest Neumann.

Rabinul – un erudit, un strălucit orator şi un om de o mare delicatețe şi generozitate –  era îndrăgit de timişoreni, evrei şi neevrei, cât şi de comunitățile pe care le-a vizitat în țară şi peste hotare. Omul de pe stradă îl considera „rabinul nostru”, tot oraşul îl respecta şi, prin el, comunitatea pe care o reprezenta.

Distincții

• 2000 – Cetățean de onoare al orașului Timișoara
• 2000 – Membru onorific al Uniunii Scriitorilor din România
• 2002 –  Ordinul naţional Steaua României în grad de cavaler (2002)
• 2003 –  Scheiber Sándor-díj

Surse

• Wikipedia.ro
• Wikipedia.hu
• Iulia Deleanu, Cu sufletul deschis, Editura Kriterion 1998
• Ideal și Împliniri, Omagiu Prim Rabinului Dr. Ernest Neumann, volum îngrijit de Iulia Deleanu, 2002
• Victor Neumann, Prim-Rabinul dr. Ernest Neumann și evreii din Timișoara, Editura Marineasa 2002
• Victor Neumann, „Evreitatea Timișoarei. Sinagogi, rabini și instituția rabinatului‟, în revista online a evreilor timişoreni şi a prietenilor lor
• „Decalogul este și acum și ar trebui să fie o călăuză pentru toate popoarele‟, interviu rabinul Ernest Neumann, realizat de Smaranda Vultur şi de Adriana Roşioru, publicat în Memoria Salvată. Evreii din Banat, ieri şi azi, Polirom, 2002
• Interviu cu rabinul dr. Ernest Neumann, realizat de Andrei Schwartz, pe siteul memoria.ro
• Colecția Revistei Cultului Mozaic
• Luciana Friedmann, Patru ani de aducere aminte pentru Prim-Rabin dr. Ernest Neumann, „Realitatea evreiască‟, Nr.296-297, 2008
• Tibor Schatteles, Evreii din Timișoara, Editura Hasefer 2013
• Getta Neumann, Destine evreiești la Timișoara, Editura Hasefer 2014