Klein Robert

1918, Timişoara – 21 aprilie 1967, Settignano, Italia

Istoric de artă specializat în arta Renaşterii

;

Acasă > Personalități 

S-a născut la Timişoara într-o familie de evrei. Face studii de medicină la Universitatea din Cluj (1936-1937), de filosofie la Universitatea germană din Praga (1937-1938) şi ştiință la Universitatea din Bucureşti (1938-1939). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este întâi înrolat în armată, apoi, fiind evreu, este trimis la muncă obligatorie. După 23 august 1944, când România întoarce armele împotriva puterilor Axei, Robert Klein luptă ca voluntar în Ungaria şi Cehoslovacia. În 1947 obține diploma de licență în filosofie la Universitatea din Bucureşti şi primeşte o bursă din partea guvernului francez. În primăvara anului 1948 se declară refugiat politic şi îsi pierde cetățenia română. 

Ìntre 1948 şi 1962, se întreține prin munci diverse, ca spălatul vaselor, în timp ce lucrează la teza despre Giordano Bruno. În anul 1953, obtine o diplôme d’études supérieures în estetică la Sorbona cu teza Ars et Technè dans la tradition de Platon à Giordano Bruno, sub îndrumarea lui Étienne Souriau, iar în 1959, o diplomă la École pratique des hautes études, cu o ediție critică  a volumului l’Idea del Tempio della pittura (Milano, 1590) de Giovanni Paolo Lomazzo. Este asistentul lui Augustin Renaudet la l’École pratique des hautes études (1954-1958), apoi asistentul lui Marcel Bataillon la Collège de France (1958-1962) şi colaboratorul lui André Chastel. Participă la redactarea revistei Bibliothèque d’Humanisme et Renaissance. În 1963, Klein a publicat un articol, „Considérations sur les fondements de l’iconographie,” considerat de mulți ca una din cele mai profunde analize a iconografiei. 

Colaborează la CNRS Centre National de la recherche scientifique (1962-1965) şi este profesor de istoria artei la Université de Montréal (1965-1966). Este bursier la Villa I Tati în timpul verii anului 1966.

În 1967, după moartea partenerei sale în Statele Unite, se sinucide în timp ce lucra la villa I Tatti.

Lumea academică a fost şocată de moartea prematură a lui Robert Klein care publicase numeroase eseuri şi critici de o profunzime impresionantă si promitea să devină unul din cei mai de seamă istorici de artă. Roger Caillois aminteşte despre moartea tragică a prietenului său Robert Klein în lucrarea „Au coeur du fantastique” (1965). André Chastel a publicat o culegere a articolelor sale sub titlul La Forme et l’intelligible (Paris : Gallimard, 1970). Scrierile lui sunt în continuare lucrări de referință.   

Desenul Xeniei Scheff îl reprezintă pe tânărul Klein, cu capul în nori şi cărți sub braț, comentat în versuri de Wilhelm Klein, unchiul lui. (Din arhiva lui Ștefan Kecskemeti, fiul Xeniei Scheff şi nepotul opticianului Kecskemeti, proprietarul renumitului magazin de articole optice din perioada interbelică în Timişoara. Wilhelm Klein a fost proprietarul unei firme de export-import de cereale în anii 1920-1930 şi, aşa se povestea în familie, a finanțat în mare parte studiile nepotului său.)

Ultimele 5 versuri trduse din germană:

Mintea lui total s-a luminat
Căci el de-acum ca „Filozof” munceşte!
Puțin mănâncă şi mult pileşte!
Nasul roşu – spirit ager
Ca la Platon, Kleist şi Herder!

Publicații

  • „L’imagination comme vêtement de l’âme chez Marsile Ficin et Giordano Bruno”, Revue de métaphysique et de morale, n° 1, janv.-mars 1956, p. 18-39.
  • Augustin Renaudet, André Chastel et Robert Klein, Le Procès de Savonarole, Paris : Club du Meilleur livre, 1957. Éd. italienne : Il Processo di Girolamo Savonarola, A. Prosperi (éd.), Ferrara : Corbo, 1998.
  • „La théorie de l’expression figurée dans les traités italiens sur les imprese, 1555-1612”, Bibliothèque d’Humanisme et Renaissance, t. 19, 1957p. 320-342.
  • Jacob Burckhardt, La Civilisation de la Renaissance en Italie, R. Klein (éd.), Paris : Plon, 1958.
  • Léonard de Vinci, Traité de la peinture, A. Chastel et R. Klein (éd.), Paris : Club des libraires de France, 1960.
  • „Pomponius Gauricus on perspective”, The Art Bulletin, vol. 43, sept. 1961, p. 211-230.
  • „Giudizio e gusto dans la théorie de l’art au Cinquecento”, Rinascimento, I, 1961.
  • „Les humanistes et la science”, Bibliothèque d’Humanisme et Renaissance, t. 23, 1961, p. 7-16.
  • „La dernière méditation de Savonarole”, Bibliothèque d’Humanisme et Renaissance, t. 23, 1961, p. 441-448.
  • (avec André Chastel), L’Europe de la Renaissance : l’âge de l’humanisme, Paris : Éditions des Deux-mondes, 1963.
  • „Considérations sur les fondements de l’iconographie”, Ermeneutica e tradizione, Atti del III colloquio internazionale sulla tematica della demitizzazione, Archivo di Filosofia, n° 1-2, 1963, p. 419-436.
  • „Études sur la perspective à la Renaissance, 1956-1963”, Bibliothèque d’Humanisme et Renaissance, t. 25, 1963, p. 577-587.
  • (avec Henri Zerner), „Vitruve et le théâtre à la Renaissance”, Le lieu théâtral à la Renaissance, Paris : CNRS, 1964, p. 49-60.
  • G. E. Lessing, Laocoon, suivi de Lettres concernant l’Antiquité et Comment les anciens représentaient la mort, R. Klein et J. Maurin-Bialostocka (éd.), Paris : Hermann, 1964.
  • Italian art, 1500-1600 : sources and documents, R. Klein et H. Zerner, Englewood Cliffs : Prentice Hall, 1966.
  • „Les tarots enluminés du XVe siècle”, L’Oeil, n° 145, 1967, p. 10-17.
  • „Die Bibliothek von Mirandola und das Giorgione zugeschriebene „Concert champêtre””, Zeitschrift für Kunstgeschichte, vol. 30, 1967, p. 199-206.
  • Pomponius Gauricus, De sculptura : 1504, A. Chastel et R. Klein (éd.), Genève : Droz, 1969.
  • La Forme et l’intelligible : écrits sur la Renaissance et l’art moderne, Paris : Gallimard, 1970. Éd. anglaise : Form and Meaning : Essays on the Renaissance and Modern Art, H. Zerner (éd.), Princeton : Princeton University Press, 1980 : éd. allemande : Gestalt und Gedanke : zur Kunst und Theorie der Renaissance, Berlin : Wagenbach, 1996.
  • Giovan Paolo Lomazzo, Idea del tempio della pittura, R. Klein (éd.), Firenze : Istituto azionale di studi sul Rinascimento, 1974.

Surse