Deznai Victor
1884, Arad, Monarhia Austro-Ungară – 1968, Cluj, RomâniaUrbanist, Director al Liceului Israelit din Timişoara
S-a născut într-o familie de evrei, numele la origine a fost Dietrichstein, în 1884, la Arad, Austro-Ungaria. După ce a terminat liceul la Arad, a făcut studii universitare la Budapesta, iar în 1910 a obținut titlul de doctor în filosofie la Sorbonne, Paris.
Din 1907 a ocupat postul de suplinitor, apoi de profesor la Àllami Förealiskola şi director la Munkásgimnazium în Timişoara. În 1919, primul an al existenței Liceului Israelit din Timişoara, a devenit directorul instituției şi a deținut această funcție până în anul 1923, când, din cauza exigențelor administrației româneşti ca directorul instituției să stăpâneasca la perfectie limba română, a fost înlocuit de dr. Iosif Marcus care, originar din Cernăuți. A continuat să predea limba şi literatura franceză.
Între 1948-1950 a predat la Universitatea Bolyai din Cluj la catedra de urbanistică. A fost exclus de la universitate în urma condamnării ginerelui său, István Gárdonyi, pentru „spionaj in favoarea vestului” la 25 de ani de închisoare (a fost eliberat in 1964). Romanul scris în colaborare cu Gárdonyi, A D-Terv (Planul D) a fost considerată subversivă.
După 1956 a fost „reabilitat” şi reprimit în Uniunea Arhitecților din România şi trimis în vizită de lucru în Uniunea Sovietică. În urma acestei vizite a publicat reportaje, articole şi monografii în ziarele şi revistele clujene de limba maghiară, în special în „Korunk”. I s-a restituit pensia de profesor universitar şi a continuat să lucreze la Biblioteca Institutului de Cercetare al Academiei Române, filiala Cluj, pâna în anul 1958.
În calitatea lui de profesor şi director, Victor Deznai şi-a pus amprenta pe evoluția a numeroşi elevi, iar prin opera lui de urbanist, asupra abordării problemelor urbanistice pe plan internațional. Era un om cu o vastă cultură europeană clasică. Vorbea câteva limbi.
A fost francmason, probabil membru al unei loji timişorene. În biblioteca lui Francisc Drexler, nepotul lui, stabilit în Israel, se află o carte de Jan Wils, cu dedicația „Mein Bruder…” şi semnul celor trei puncte în triunghi, obişnuit în confrerie. Printre alții, a corespondat şi cu Meir Dizengoff (pe atunci primar al oraşului Tel Aviv), francmason şi el. Fiind sionist, a sprijinit proiectul înființării statului evreu şi a donat la Keren Kayemet, Fond Național Evreiesc. Mare parte din documentele sioniste si masonice au fost arse în perioada procesului lui Gárdonyi (1950-1951), de frica perchezițiilor. Biblioteca sa a fost donată Bibliotecii Academiei; documentele familiei, diploma lui de doctor in filosofie, precum şi portretul lui din perioada studiilor la Sorbona (pictat de un prieten în 1905) sunt păstrate de membrii familiei. A avut 3 fiice: Gizela, soția lui Gárdonyi, Julia, căsătorită Winter, şi Ana, căsătorită Drexler.
Lucrări de urbanistică
Încă înainte de Primul Război Mondial a studiat evoluția oraşelor, iar din 1912 a numit acest studiu „urbanologie”, termen preluat în literatura de specialitate, alături de termenul „urbanistică”. Pe această temă a publicat aproximativ 50 de articole şi studii în „Temesvári Hirlap”, „Világ”, „Független Ujság”, „Ifjú Kelet”, „Kézirat”, „Új Kelet”, „Húszadik Század”, „Korunk”, în „La vie urbaine” din Paris, „Zirkel”, Stuttgart, „Oeuvres” din Geneva, „Tribuna”, „Contemporanul”, „Viața economică”. Îl preocupa urbanizarea accelerată şi problemele legate de dezvoltarea oraşelor. A cunoscut si a colaborat cu arhitecti si urbanişti celebri în perioada 1929-1939, printre care Jan Wils (arhitectul stadionului olimpic din Amsterdam, 1928), Le Corbusier şi în special Gaston Bardet (fondatorul „urbanismului cultural”). Ca şi Bardet, Deznai vedea urbanismul ca funcție socială şi economică a oraşului (nu ca o ramură a arhitecturii urbane).
A participat la numeroase congrese de urbanistică, de exemplu, în 1934 la Lyon şi în 1937 la Paris. În 1938 a fost ales vice-preşedinte al asociației pentru urbanism subteran la Paris; tot atunci a participat ca delegat din partea României la şedințele Ligii Națiunilor la Geneva.
Lucrările lui Viktor Deznai continuă să fie citate şi figurează în bibliografia unor cărți de urbanistică recente. Multe studii rămase în manuscris se găsesc la Biblioteca Academiei, filiala Cluj.
Publicații
- A természetérzékről a XVII. század francia irodalmában, Budapest, 1907
- Deznai Viktor, A Száva, publicat în 1915
http://www.huszadikszazad.hu/1915-december/kultura/deznai-viktor-a-szava
- Archive infographique: un „flowchart” de 1931 pour remédier au „chaos social
http://www.martingrandjean.ch/archive-infographique-flowchart-1931-chaos-social/
Documentul trimis de profesorul Victor Deznai la Commission internationale de Coopération intellectuelle este o mărturie a idealismului profesorului și intelectualului Deznai. Avea credința că cu colaborarea intelectualilor, prin educație și structurare se poate pune capăt violenței.
- A lakás fejlödése az utolsó 100 évbe, 1932, Timişoara
- L’urbanisation du monde. Essai d’une science de la ville. 1932. Menționat în https://halshs.archives-ouvertes.fr/file/…/Article_RHSH_R_Payre.doc
L’urbanisation du monde. Essai d’une science de la ville est publié en 1932 par l’Union internationale des villes. L’auteur, Victor Deznai, Docteur ès Lettres, ancien directeur du lycée de Temescar (Roumanie), étudie la « biologie des villes », leur psychologie, leur esthétique et, pour terminer, la philosophie de la ville. À la conférence internationale des villes de 1934, il a l’occasion de défendre son usage de la « science de ville », science « organique correspondant à la ville qui, elle, est un organisme vivant ayant ses organes, des fonctions, des origines, des conditions de développement, une âme, une individualité, un destin ». Trois années auparavant, il avait soumis à la Société des Nations, un projet d’institut d’urbanisme international ayant pour but de « cultiver la science internationale de la ville au service de la civilisation, du progrès et de la paix » (Archives de la Société des Nations (ONU, Genève), R2257, Lettre du Professeur Deznai au secrétaire général de la SDN, juin 1931.)
- Romanul A D-Terv (Planul D), scris împreună cu ginerele său, Ștefan (István) Gárdonyi, publicat în 1938, un roman-reportaj, aclamat de critici şi distins cu Premiul Mikszáth. Prager Könyvkiadó, Pozsony 1938
- A Szovjetunió (lucrare în două volume), 1946
http://tinread.bjt.ro/opac/bibliographic_view/2804;jsessionid=6EC2795DCD5289B742F476B39A9B0467
Surse
- wikipedia maghiară https://hu.wikipedia.org/wiki/D%C3%A9znai_Viktor
- Régi(j)ovilág, 2012, p. 60
http://www.diasporatm.ro/regi/upload/files/Regijovilag_Evkonyv_2012.pdf
Din anul 2007, Fundația Diaspora din Timişoara a realizat o revistă dedicată oraşului Timişoara, în cadrul periodicii Lumea regiunii, revistă în limba maghiară cu titlul Regi(j)ovilag. În 2012 a apărut un număr dedicat personalităților talentate din regiunea Timişoarei, cu un articol despre Victor Deznai.
- Francisc Drexler, Amintiri despre Victor Deznai
http://www.bjt2006.org/JD_Amintiri_4015.pdf - Amintiri despre prof. Victor Deznai, Bernhard Rothenstein si William Dorian
https://www.yumpu.com/ro/document/view/4394216/intalnirea-timisorenilor-la-haifa-27-mai-2011-bjt2006org/59
- Deznai Viktor, A Száva, publicat în 1915
http://www.huszadikszazad.hu/1915-december/kultura/deznai-viktor-a-szava
- A Szovjetunió (lucrare în două volume), 1946
http://tinread.bjt.ro/opac/bibliographic_view/2804;jsessionid=6EC2795DCD5289B742F476B39A9B0467