În cartierul Fabric existau o casă de rugăciune „germană” (aşchenază) şi una „spaniolă” (sefardă) deja în anul 1814. În mai 1900 s-a emis autorizația de construcție către „comunitatea evreiască ortodoxă autonomă”. Sinagoga a fost construită în stil eclectic cu elemente maure, precum crenelurile pe cornişă şi stâlpii cu capetele rotunjite. În curte era o mikve şi un abator ritual.

În Cartea de Adrese din 1938, găsim numele unor demnitari ai comunității: alături de prim-rabinul Herman Szofer, care locuia tot pe str. Ion Creangă, la câțiva paşi de sinagogă, şi preşedintele Francisc Friedmann sunt pomeniți doi cantori, un casier, un controlor, membri ai comitetului de conducere şi învățători. Marea majoritate a evreilor ortodocşi a emigrat în primii ani după al Doilea Război Mondial.

În prezent, imobilul este folosit de o casă funerară. Nimic nu informează trecătorul despre cei care l-au clădit şi nici despre destinația lui inițială.

Sursă: Getta Neumann, Pe urmele Timişoarei evreieşti. Mai mult decât un ghid. Editura Brumar, 2019

[dsm_perspective_image _builder_version=”4.9.0″ _module_preset=”default”][/dsm_perspective_image]