Albert Ari Eisenscher
Cu faţa impasibilă, dar cu un zâmbet fin pe buze şi în ochii vioi, Ari vorbeşte în calambururi şi vai aceluia, ca mine de pildă, care nu prinde din zbor tâlcul acrobaţiilor verbale care, în poeziile lui, deschid lumi noi. Cu aceeaşi pasiune cu care extrage cuvintelor înţelesuri multiple, cântă la oboi şi sculptează – cu şi mai mult zel acum, de când nu îşi mai desfăşoară talentele în profesia de radiolog. Mă izbeşte contrastul între vorba lui domoală şi agilitatea intelectuală, între uşurinţa exprimării şi profunzimea gândirii, între tonul glumeţ şi tristeţea care transpare.