Viața Comunitară
După lovitura de stat din 23 August 1944, dictatura comunistă s-a instaurat treptat. În 1948 s-au desființat școlile confesionale, inclusiv școlile israelite. Exproprierea proprietarilor, antreprenorilor şi comercianților precum şi măsurile de restricționare a libertății de mişcare şi exprimare au declanşat un val de emigrare din România spre, în principal, Statul Israel. Anumite măsuri represive îi vizau în special pe evrei. După 1944, organizațiile sioniste devin legale, dar, din 1949, sioniștii sunt prigoniți, arestați şi condamnați la închisoare. După Revoluția din Ungaria în anul 1956, se preconizează, în mod neoficial, o politică de înlăturare a evreilor din poziții de conducere. Un factor al scăderii numărului evreilor a fost procesul de asimilare, dar continuitatea comunității evreilor timişoreni a fost cu adevărat frântă prin politica guvernului comunist, nefastă majorității în general şi ostilă evreilor în special.
Politica guvernului totalitar în ce priveşte evreii a fost una complexă. Antisemitismul era oficial combătut, manifestările antisemite fiind cenzurate sau pedepsite. Din anii ’60 s-au organizat serbări Sărbători colective la Comunitate şi cursuri de ebraică, iar serviciul social a fost asigurat cu ajutorul financiar Joint (American Joint Jewish Distribution Committee). Participarea la cor a devenit o activitate foarte atractivă. Cantina caşer în Casa Comunității a oferit bătrânilor şi nevoiaşilor, cât şi studenților un prânz la un preț modest. Asociația de prietenie România Israel a reunit intelectuali timişoreni pentru conferințe de înalt nivel.
Din 1941, rabinul dr. Ernest Neumann a fost conducătorul spiritual al comunității neologe, alături de rabinul dr. Miksa Drechsler, apoi, după decesul acestuia în 1970, singur. A preluat şi funcția de preşedinte al comunității la sfârşitul anilor 1970. În vremuri dificile pentru comunitate, a dat dovadă de mult simț diplomatic pentru a reprezenta şi apăra interesele comunității. Datorita personalității sale carismatice, a întărit solidaritatea în rândurile comunității şi a suscitat înțelegere şi simpatie din partea întregului oraş.
Dacă pe plan economic şi comercial, sistemul comunist a împiedicat inițiativele individuale, pe plan academic, personalități evreieşti au adus contribuții importante. Este impresionant numărul celor care au jucat un rol esențial în întemeierea cercetării şi a învățământului în cadrul Facultății de Medicină, înființate în iulie 1945, în prezent Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”. Amintim câteva nume: Zalman Iagnov, primul prodecan al facultăţii, Nicolae Rottenberg, embriologul Benedict Menkeş, neurologul Oscar Sager, oftalmologul Nicolae Blatt, patologul şi microbiologul Gheorghe Badensk, Maria W. Zalman, Anuţa Elias, fiziologul Francisc Schneider, psihiatrul Ștefan Stössel, Geza Deutsch, în biochimie şi medicină nucleară, şi mulți alții. La Politehnică au fost, printre alții, Iosif Kaufmann şi Wiliam Löwenfeld, Bernhard Rothenstein, Victor Feldmann, Desideriu Kohn. Profesoarele de pian Ella Philip şi Vera Székely au crescut generații de talente muzicale. La Universitate, istoricul Victor Neumann, sociologul Robert Doron Reisz. În conducerea unor întreprinderi s-au evidențiat mulți, printre care Arke Marcus şi Ladislau Schimmerling. Este un capitol al excelenței intelectuale care merită să fie studiat şi prezentat în detaliu.
Sursă
- Pe urmele Timişoarei evreieşti. Mai mult decât un ghid. De Getta Neumann, Editura Brumar, 2019
- Minipedia Iudaica Timişoreană pe siteul evreilor timişoreni www.bjt2006.org